Compunere cu expresii despre sfârşit de toamnă

Toamna se apropie de sfârşit. Natura devine din ce în ce mai mohorătâ şi aspră. Vântul suflă cu putere peste tot şi mătură cu o patimă oarbă tot ce prinde în cale. Frunzele copacilor au căzut de ceva vreme, iar acum sunt răvăşite de furia naturii. Iarba îngălbenită şi uscată aproape a dispărut în totalitate, doar în locuri mai ferite câte un smoc de iarbă îngălbenită mai aminteşte de covorul verde ce acoperea pământul în urmă cu câteva luni.

Animalele sunt din ce în ce mai agitate şi aleargă în căutarea hranei din ce în ce mai rară. Animalele care-şi petrec iarna pe aceste meleaguri încep să caute culcuşuri călduroase, iar cele care hibernează se pregătesc de somnul odihnitor din care se vor trezi abia la primăvară. Păsările, puţine la număr, majoritatea fiind deja în locuri mai calde, nu se mai avântă în înaltul cerului, preferând să rămân mai aproape de sol unde încearcă să ciugulească puţina hrană care se mai găseşte.

Sfârşitul de toamnă aduce şi prima brumă din an, semn că iarna nu poate fi prea departe de momentul actual. Temparturile scad tot mai mult, iar termometrele încep să se apropie de cifra 0. Oamenii zgribuliţi de frig se grăbesc spre casele lor, încercând să rămână cât mai puţin afară, în această atmosferă neprimitoare. Ploile dese îşi lasă şi ele urmele asupra mediului înconjurăt. În spatele unor umbrele mari, trecătorii încearcă să se ferească de îndârjirea naturii. Pe străzi, la tot pasul, s-au format deja bălţi mari, care cu greu pot fi evitate.

Toată natura se resimte de pe urma condiţiilor de viaţă pe care le oferă toamna. Mohorârea şi tristeţea par să umple întregul spaţiu şi să atingă fiecare vietate din natură. Toate acestea sunt accentuate de lipsa razelor călduroase ale soarelui. Cerul senin de peste vară este acum închis la culoare, iar norii negrii şi plumburii se îngrămădesc pe bolta cerească.