Compunere despre toamnă şi schimbările din acest anotimp

Toamna este aici. Razele soarelui sunt din ce în ce mai palide. În jur totul este galben şi uscat. Florile şi-au pierdut culoarea frumoasă pe care o aveau vara. Codrii au îngălbenit, iarba s-a uscat în picioare, frunzele veştejite ruginii au căzut la pământ. Păsările s-au îndreptat deja către ţările calde, ciripitul cândva vesel a fost înlocuit acum de ţipete disperate din partea zburătoarelor care rămân aici peste iarnă.

Pomii fructiferi, plini de rod în acest anotimp, au fost culeşi. Tot ce mai aminteşte de roadele frumos mirositoare şi îmbietoare sunt fructele cazute la pământ, rămase în urma recoltei. Singurii care rezistă încă cu stoicism schimbărilor din natură sunt strugurii. În scurt timp şi ei vor fi culeşi şi vor fi transformaţi într-un must îmbietor, plin de parfum şi arome.

Şi vietăţile se resimt de pe urma prefacerilor prin care trece natura. Animalele care hibernează îşi pregătesc culcuşul pentru somnul odihnitor de peste iarnă. Celelalte animale aleargă bezmetice în căutarea hranei, prin natura aproape moartă. Insectele încep să caute locuri ferite de vitregirea naturii, în scorburi şi scoarţe de copaci. Broaştele şi şopârlele se adună în grupuri mari şi identifică locuri posibile de iernare. Melcii se stabilesc sub frunze sau în gropi, iar apoi se ascund în cochiliile lor, din care vor ieşi abia primăvara. Animalele mai mici, precum iepurii şi veveriţele, îşi schimbă blana şi metabolismul pentru a face faţă mai uşor lunilor de iarnă ce vor urma.

Întreaga natură pare a fi dominată de agitaţie şi schimbări. Şi plantele şi vieţuitoarele par a şti că fără pregătirile din toamnă nu vor supravieţui zilelor aspre de iarnă. Pe ansamblu, toamna arată ca o gară în care animalele se comportă ca nişte călători grăbiţi care se îndreaptă către trenurile care aşteaptă să-i ducă la destinaţie.