Marea Unire din 1918 un ideal multimilenar

9
1441
O compunere despre cel mai important eveniment istoric al României, Marea Unire din 1918. Compunerea este o privire istorică, de-a lungul timpului, asupra idealului de unire al locuitorilor spațiului geografic românesc, care a culminat cu marea înfăptuire din 1918. Vezi și: 1 Decembrie – Ziua Națională a României

1 Decembrie este Ziua Națională a României
1 Decembrie 1918 cea mai importantă sărbătoare a românilor

Marea Unire, aniversată în ziua de 1 decembrie 1918, este cea mai importantă sărbătoare a românilor de pretutindeni. În această zi, prin efortul oamenilor de rând, a politicienilor, precum şi a unei conjuncturi internaţionale favorabile, Transilvania s-a unit cu patria mamă, România. Astfel, pentru prima dată în istoria românilor provinciile istorice – Transilvania, Muntenia, Moldova, Banat, Crişana, Bucovina, Basarabia – duceau la îndeplinirea visul atâtor înaintaşi ai spaţiului românesc, exprimat metaforic prin: „Unirea în cuget şi simţire”.

Unirea provinciilor româneşti sub un singur steag, un singur nume şi un singur conducător a fost rezultatul unui proces de lungă durată. În spaţiul românesc, delimitat aproximativ de graniţele actuale ale României, populaţia băştinaşă a încercat de-a lungul timpul să se unească într-o singură organizare statală. Cea mai veche tendinţă de unire, cunoscută de istoria locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic, a avut loc în urmă cu mai bine de 2000 de ani. Sub conducerea lui Burebista, liderul geto-dacilor, vechea populaţia locuitoare a acestui spaţiu, are loc formarea primului stat care se întindea pe toată suprafaţă României de astăzi. Unirea din timpul regelui geto-dac a constituit o moştenire simbolică la care se vor raporta şi la care vor visa mai toţi liderii care s-au perindat la conducerea diferitelor provincii româneşti.

La peste 1500 de ani distanţă faţă de înfăptuirea regelui Burebista, are loc punerea în practică a visului unui Regat Dacic. Prin strălucite campanii militare şi eforturi diplomatice, Mihai Viteazu reuşeşete în 1600 să fie domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi Moldovei. Deşi unirea provinciilor din spaţiul românesc a fost de scurtă durată, reuşita domnului Mihai Viteazu a fost o faptă care a menţinut viu idealul locuitorilor autohtoni ai acestui spaţiu, încă de la Burebista şi anume formarea unui stat unic sub un singur conducător. Redescoperite în 1848, personalitatea lui Mihai Viteazul şi unirea înfăptuită de el a fost un factor care a făcut posibilă transformarea conştiinţei de neam în conştiinţă de ţară. Mugurii Unirii care avea să fie înfăptuită câteva decenii mai târziu apar în timpul Revoluţie din 1848 din Ţările Române. Acum, au loc întâlniri în ţară şi străinătate, în care discursurile oamenilor politici se axează pe apărarea drepturilor tuturor moldo-valahilor. Intelectualii şi figurile reprezentative ale celor 3 mari provincii româneşti, printre care Avram Iancu, Simion Bărnuţiu, se întâlnesc pe Câmpia de la Blaj, unde hotărăsc să lupte împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria.

Un alt punct important în evoluţia ţărilor române şi avansarea spre idealul de unire, înfăptuit abia în 1918, este domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Prin dubla alegere ca domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti şi prin reformele socio-politico-economice, provinciile româneşti păşesc pe drumul spre Marea Unire. Prin diverse metode politice şi diplomatice, Cuza îi sprijină pe românii din afara Principatelor Unite, menţinând prin aceste acţiuni conştiinţa apartenenţei la un singur neam.

Anul 1877 aduce România în prim planul unei lupte dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. În acelaşi an, în 21 mai, parlamentul României (România era formată din Moldova şi Ţara Românească) declară independenţa absolută a României. Independenţa, sfinţită prin luptele la care au participat armatele române, a fost recunoscută şi consfinţită în mai toate cancelariile străine. Astfel, drumul spre Marea Unire continua.

Primul război mondial aduce cu sine mai multe schimbările la nivelul politicii şi a factorilor de putere în spaţiul european. Datorită unui context intern şi extern favorabil, la 9 aprilie 1918, Basarabia se declară unită cu România. Câteva luni mai târziu, în 28 noiembrie 1918, are loc unirea Bucovinei cu Regatul României. Unirea provinciilor româneşte cu Regatului României nu rămâne fără ecou nici în Transilvania. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, are loc o Adunare naţională a tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria. În cadrul plebiscitului care are loc la Alba Iulia, populaţia venită în număr foarte mare din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş îşi alege reprezentanţii şi formează Marele Consiliu Naţional Român. Consiliul numeşte un guvern provizoriu, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, condus de Iuliu Maniu. Câteva zile mai târziu, consiliul trimite la Bucureşti o delagaţie condusă de Miron Cristea, care înmânează regelui Ferdinand I declaraţia de la Alba Iulia. La 24 decembrie Ferdinand I promulgă decretul prin care este confirmată legislativ unirea Ardealului cu Regatul României.

Iată o scurtă trecere în revistă a principalelor evenimente unioniste, desfăşurate pe mai bine de 2000 de ani, evenimente care confirmă faptul că Marea Unire este în fapt o dorinţă a locuitorilor spaţiului românesc, care îşi are originea undeva departe în negura timpului. Deşi ar putea părea că Marea Unire este un rezultat exclusiv al secolului XX, observarea atentă a evenimentelor din istoria spaţiului cuprins între Carpaţi şi Dunăre relevă încercări periodice de înfăptuire a unui mare regat românesc, mai mult sau mai puţin în graniţele fostului Regat Dacic. Succesiunea evenimentelor şi condiţiile specifice fiecărei perioade menţionate anterior nu au permis realizarea dezideratului de unire al celor care au locuit spaţiul românesc decât la 1 decembrie 1918. Prin înfăptuirea unirii de la Alba Iulia, provinciile româneşti devin un tot unitar, Marea Românie Unită, un vis şi un ideal implinit al conştiinţei şi al sufletului românesc.

9 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here