O compunere sub forma unui dialog între mâinile și picioarele unui elev.
Lumina se stinse în camera elevului. Toată camera se cufundă într-un întuneric profund. Copilul adormi și căzu în visare. La adăpostul întunericului din cameră, singurele care nu dormeau erau mâinile și picioarele elevului. Când și-au dat seama că băiatul adormi, la fel ca în celelalte nopți, s-au pus pe discuții.
– Auziți voi picioarelor? spuseră mâinile, după care adăugară: ați adormi și voi?
– Nu! Cum să adormim?! La cât am alergat astăzi suntem atât de obosite încât nici somn nu mai avem în noi.
– Ehe-he. Și noi am avut o zi grea, se plânseră mâinile. Am scris astăzi câteva ore încontinuu. Și am tot scris de am umplut câteva pagini. A fost ziua testelor. Că noi mâinile suntem obosite se explică, dar voi ce ați făcut de sunteți atât de obosite? au întrebat mâinile curioase.
– Cum ce am făcut? se mirară picioarele. Am jucat fotbal. De cum a scăpat de teste, copilul a dat fuga în parc și mai bine de 2 ore ne-a alergat ca pe hoții de cai. Cred că nu am alergat așa mult niciodată.
– Ha, ha, ha! izbucniră în râs mâinile. Ca pe hoții de cai? Cum așa?
– Da, ne-a fugărit ca pe hoții de cai, repetară înciudate picioarele. De parcă nu am fi ale lui, completară cu tristețe picioarele.
– Da, suratele noastre, se grăbiră să răspundă mâinile. Că tare bine ziceți voi. Nu pare să dorească să ne menajeze.
– Da oare cum am putea să schimbăm această situație? întrebară mâinile. Aveți voi vreo idee?
– Acum că ne întrebați parcă am avea o idee … dar trebuie să ne ajutați. Noi picioarele nu prea puteam să punem în practică așa ceva …
– Da spuneți suratelor, ce vă tot căiți atât! adăugară rapid mâinile.
– Păi e simplu: luăm o foaie de hârtie și scriem, adică scrieți voi, tot ce avem pe suflet. Dimineață când se va trezi, copilul va citi și va ști că suntem la capătul puterilor.
– Ptiu da ce deștepte sunteți voi picioarelor. Ce idee grozavă! Scriem acum?
– Cred că ar fi mai bine să o lăsăm pe mâine, spuseră picioarele după ce căscară, semn că somnul era pe aproape.
– Da și eu zic că e mai bine să o lăsăm pe mâine. Dar măcar acum avem un plan! confirmară și picioarele.
– Da avem un plan, bolborosiră și picioarele, după care căzură într-un somn adânc și binemeritat.
super! 🙂
ai o imaginatie bogata,tine-o tot asa!si felicitari pt compunere.
Genial
Super compunere 🙂
Compunerea chiar e super! Mi-a placut foarte mult 🙂