Compunere, eseu despre Poarta Sărutului

3
72
Compunere despre Poarta Sărutului, opera sculptorului Constantin Brâncuşi, un eseu interpretativ în chei personale. Compunerea este utilă elevilor de clasa a VIII-a sau chiar a celor de liceu, inclusiv cei de ani terminali.

Târgu Jiu este un centru cultural important pe harta României. Dar poate cea mai mare importanţă a oraşului este în domeniul artelor plastice. Parcul Central din mijlocul oraşului adăposteşte piese de artă nepreţuite, atât la nivel naţional cât şi internaţional, care poartă semnătura sculptorului român, Constantin Brâncuşi. Coloana Infinitului, Masa Tăcerii şi Poarta Sărătului sunt pentru noi, tot atâtea motive de mândrie, dar şi exprimări artistice desăvârşite şi pline de emoţie şi simbolism. De departe cea mai plină de poezie, dar şi de semnificaţii filozofico-tradiţionale, este Poarta Sărutului.

Poarta Sărutului

La prima vedere, construcţia masivă din piatră brută, asemănătoare unui Arc al Triumfului, contrastează puternic cu însăşi denumirea şi simbolul ei: sărutul. Atât de intim şi emoţionant, sărutul nu pare a avea nimic în comun cu construcţia în piatră dură, ba mai mult pare a fi o încercare nereuşită de a surprinde sărătul, unul din cele mai frumoase motive ale iubirii. Dar acestă perspectivă asupra sculpturii poate fi adevărată doar la o privire superficială şi lipsită de cel mai mic spirit estetic.

În realitatea, Poarta Sărutului este o lecţie de filosofie durabilă, înscrisă de Constantin Brâncuşi în construcţia monumentală. Pilonii prismatici ai construcţiei, care ar putea fi asemănaţi cu fundamantul pe care creşte şi se dezvoltă iubirea, prezintă pe fiecare latură două jumătăţi ale unui cerc, înscrise într-un cerc mai mare. Jumătăţile cercului sunt o reprezentare simplă, dar perfectă a sărutului, a modului în care buzele se unesc pentru a rezulta eternul rezultat romantic, sărutul. Cercul mare care conţine cele două jumătăţi poate fi decriptat ca fiind o reprezentare la fel de simplă, dar nu simplistă, a chiar vieţii. Dar nu este vorba de orice fel de viaţă, ci una identică cu rotunjimea şi perfecţiunea cercului. Într-o altă exprimare, cercul ar putea fi chiar iubirea ca fundament al vieţii, iar sărutul din el este partea componentă şi necesară a acesti iubiri, sărutul.

Legătura cu tradiţionalul şi cu esenţa acestui pământ, un pământ fertil pentru iubire, sunt liniile perfecte şi drepte care fac legătura dintre soclu şi simbolurile sărutului. Nu e nimic forţat într-o astfel de abordare, prin care este subliniată împletirea dintre iubire şi tradiţie, deoarece întrega operă a lui Brâncuşi este tributară elementelor filosofico-mistice populare din România. Bunăoară, sărutul imaginat de Brâncuşi, prin reprezentarea de pe Poarta Sărutului, are nevoie de seva acestui pământ, din el se hrăneşte şi evoluează până la stadiul de perfecţiune.

Intersantă este şi arhitrava construcţiei (partea de deasupra pilonilor), care se sprijină direct pe simbolurile sărutului, deci pe iubire. Motivele populare ale arhitrivei, armonios conturate prin linii drepte şi curbe, dar care sunt lipsite de perfecţiunea unor reprezentări circulare, ar putea fi un simbol al vieţii umane. O viaţă cotidiană, strălucitoare, aflată la înălţime, în vârf, dar care nu poate dăinui fără fundamentul iubirii şi concret al sărutului.

Dintr-o viziune uşor teleologică, Poarta Sărătului poate fi privită ca un testament lăsat nou. Un testament în care bunul lăsat drept moştenire este iubirea, dar şi o concretizare a sa: sărutul. Poarta Sărutului poate fi considerată o Mecca artistică a iubirii, o poartă pe sub a cărei boltă dacă treci şi meditezi la rosturile vieţii nu ai cum să rămâi indiferent. Ca exprimare pur artistică Brâncuşi cu a sa Poartă a Sărutului reprezintă un apogeu al culturii şi al vieţii româneşti, un atavism bazat pe iubire, care a ieşit la suprafaţă prin măiestria daltei şi a ciocanului lui Brâncuşi.

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here