Compunere – O petrecere reuşită

18
461
Compunerea descrie petrecerea unui copil de 14 ani, la sărbătorirea zilei de naştere; o petrecere reuşită, cu mulţi invitaţi.

Ziua mea de naştere a sosit. Deoarece anul acesta împlinesc 14 ani, m-am gândit că ar fi bine să organizez o petrecere, pe care să nu o uit niciodată. Casa în care locuiesc fiind suficient de mare, pentru a găzdui mai mulţi copii, am ales să organizez petrecerea la mine acasă. Două zile mi-a luat să organizez totul aşa cum se cuvine: am cumpărat mai multe sticle de sucuri, prăjituri şi sandwishuri. Am comandat şi un tort mare, cu 14 lumânări. Apoi am rearanjat mobilierul în camerele în care vom petrece şi am pus pe pereţi nişte luminţe colorate. La final am cumpărat şi câteva sticle de şampanie pentru copii, pentru ca sărbătorirea mea să fie un adevărat eveniment. O atenţie specială am alocat-o întocmirii unei liste lungi cu melodii, alese pe sprânceană pentru ca petrecerea să fie reuşită.

Momentul mult aşteptat a sosit. Colegii de clasă şi prietenii mei au început să vină în valuri succesive. Nu i-am numărat, dar au fost pe puţin 30 de copii. Băieţi şi fete, frumos îmbrăcaţi, unul câte unul, mi-au înmânat cadourile pentru mine. Fiind atât de multe, am hotărât să le deschid după petrecere. Au fost şi doi-trei prieteni mai îndrăzneţi, care au adus câte o sticlă cu şampanie pentru adulţi, dar acestea au fost oprite de vigilentul meu tată. Colega mea de bancă mi-a adus un tort mare de fructe. Arăta foarte delicios.

După ce au sosit toţi invitaţii, petrecerea propriu-zisă a început. Am glumit mult, am râs, ne-am simţit foarte bine. Chiar dacă la început atmosfera a fost mai reţinută, fetele discutau între ele, iar baieţii între ei, la un moment dat timiditatea a fost spartă. Am dansat împreună cu toţii, iar atmosfera a devenit precum în filme, însufleţită şi veselă. Muzica din boxele mari, instalate în cameră, se auzea până departe. Noroc că nu stau la bloc, iar vecinii din împrejurimi sunt foarte permisivi, şi ei având copii de vârstă asemănătoare cu a mea.

Punctul culminant al serii a fost momentul în care am tăiat tortul. Lumina a fost stinsă, iar în cameră, un tort uriaş, cu 14 lumânări aprinse, a fost adus în cameră de către părinţii mei. La vederea lui, cei prezenţi mi-au cântat foarte înflăcăraţi tradiţionalul „La mulţi ani!”. În acest timp, eu îmi rosteam în gând dorinţele, după care m-am străduit să sting lumânările dintr-o suflare, pentru ca dorinţele mele să se împlinească. Am deschis şampaniile pentru copii, iar eu am primit o avalanşă de îmbrăţişări şi sărutări, însoţite de felicitări şi urări.

Distracţia a mai continuat câteva ore. Dar ca orice lucru frumos, vine şi momentul în care acesta are un final. La fel s-a întâmplat şi cu petrecerea mea. Înainte să ne despărţim, am stabilit cu colegii de clasă că această petrecere reuşită a fost doar un antrenament pentru banchetul de sfârşit de clasa a 8-a.

18 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here