Iarna – Vasile Alecsandri

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zapadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer gramadă
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară!
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare
Și pe-ntinderea pustie, fără nume, fără drum
Se văd stelele pierdute sub clăbucii albi de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și desmiardă oceanul de ninsoare.
Iat-o sanie ușoară care trece peste vai…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.