Zdreanță de Tudor Arghezi – poezie pentru copii

2
208

Zdreanță de Tudor Arghezi – poezie pentru copii

L-ați văzut cumva pe zdreanță
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De flocos, dar e frumos
Parcă-i strâns din petece
Ca să-l tot împiedice
Ferfelițele-i atârnă
Și pe ochi, pe nara cârnă
Și se încurcă se descurcă
Parcă-i scos din câlți de furcă
Are însă o ureche
De pungaș fără pereche
Dă târcoale la coteț
Ciufulit și-așa lăieț
Așteptând un ceas sau două
O găina să se ouă
Care cântă cotcodace
Proaspat oul când și-l face
De când e în gospodărie
Multe a-nvățat și știe
Si pe brânci, târâș, grăbiș
Se strecoară pe furis
Pune laba, ia cu botul
Și-nghite oul cu totul.
Unde-i oul? A-ntrebat
Gospodina: “L-a mancat!”
Stai nițel, că te dezvăț,
Fără mătură și băț!
Te învață mama minte
Și i-a dat un ou fiebinte
Dar de cum l-a îmbucat
Zdreanță l-a și lepădat
Și-a-njurat cu un lătrat.
Când se uită la găină
Cu culcușul lui vecină
Zice Zdreanță în gândul lui:
“S-a făcut a dracului!”

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here