O poveste c-un dulău – Otilia Cazimir

0
28

Poezi O poveste c-un dulău de Otilia Cazimir

Un cățel de cauciuc,
Mititel cât un papuc,
Se-ntâlnește la răscruce
C-un cogeamite dulău.
– Eu, să fiu în locul tău,
Aș pleca și m-aș tot duce:

Plin de scai, murdar, lățos –
Un cojoc întors pe dos –
Latri jalnic și urât
Dintr-un fund de poloboc!
Eu am muzicuța-n gât:
Cu copiii când mă joc
Și m-apasă pe burtică –
Juri că miauna-o pisică!

Dar dulăul cel cuminte,
Măsurându-l pe cățel,
Prizărit și mărunțel,
Îi arată doar un dinte..

– Mie mi-au făcut pătuc –
Zice cel de cauciuc –
Plăpumioară și coltuc,
Cămășuță cu arnici
Și bondiță cu panglici!

Dar când intri tu-n odaie,
Toți te-alungă: „Ieși, potaie!”
Iar de ești cumva plouat,
Nu te rabdă nici sub pat!
– Ham! dulăul i-a răspuns
Și atât a fost de-ajuns:
Ia-l de ceafa, strânge-l bine,
Doar o zice „Vai de mine!”

Însă când să-l scuture –
Scutură dacă ai ce!
Din jigodia-ngâmfată,
A rămas în colți, deodată,
Doar c-o minge dezumflată..
………………………………..

Băiețel, și tu, fetiță,
Nu uitați acest cuvânt:
Cine e umplut cu vânt,
Să mai tacă din guriță!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here