Șapte frați ‒ Ștefan Tița

Ia te uită, șapte frați!
Înșirați, parcă-s soldați.
Tot mereu se fugăresc,
Nu se prind, nu izbutesc!

Luni a șters-o frumușel,
Marți se ține după el.
Miercuri, iute de picior,
Uite-l, e pe urma lor.

Cine vine mai apoi?
Cin-să fie? Este Joi.
Vineri iute a pornit,
Sâmbătă-i și el grăbit.

Iar Duminică, ehei,
Vine, vine, după ei…
Şi aleargă-așa, pe rând,
Nu se prind nicicând, nicicând…

Nu se prind măcar de mână
Şi aleargă-o săptămână.

Lasă un răspuns 0

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *