Mama mea

Pe braţul ei mă legăna
Cu nani, nani m-adormea
Stând lângă leagăn mă privea
Şi-n toată lumea nu aveam
Mai drag şi mai dorit odor
Ca mama mea.

Iar când vreo boală mă-ncerca
Ea nopţi întregi mă priveghea
Şi se ruga la Dumnezeu.
Ea, mama mea.

Şi dacă astfel mă iubea
Cum aş putea s-o uit pe ea
Şi cum să n-o iubesc şi eu
Să-i fiu alăturea mereu.

O mamă, până voi trăi
De mine nu te vei căi
Te voi căta, te voi veghea
Voi fi mereu în preajma ta.

Şi-atuncea când vei îmbătrâni
În toate te voi sprijini
Şi la dureri te-oi mângâia
Cum ai făcut şi tu cândva.

Lasă un răspuns 0

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *