Mamei mele

Far şi scut al vieţii mele
Neînvinse în furtună,
Rai mi-au fost zilele grele
Lăngă inima cea bună.

Oh! Când pe-orizontul vieţii
Norii negri ne-ngrozesc,
Cine prin negura ceţii
Cu putere îi risipesc?

Cine barca ne-o îndreaptă
Când nu mai găsim scăpare?
Este mama înţeleaptă,
Prin iubirea ei cea mare!

Trecător, iubeşte-ţi mama
Căci din tot ce-i pe pământ
Deşi poate nu-ţi dai seama
Că-i tezaurul cel sfânt (scump).