Descriere – iarnă tristă la țară

0
64
O compunere despre o iarnă tristă la țară. Descrierea are în vedere aspectele negative ale unei ierni geroase, care se așterne peste hotarle unui sat.

Sentiment mai mare de încremenire și de somn profund, decât cel transmis de peisajul monoton al unei ierni geroase de țară, nu există! Printre casele împrăștiate pe ulițele pustii, tristețea, urgia naturii, oboseala și chinul s-au îmbrățișat pentru a forma o atmosferă de nerespirat.

E posomorâtă și respingătoare iarna la țară, atunci când crivățul viforos împrăștie urlete peste câmpiile dezolante, când norii grei sau ceața irespirabilă întunecă cerul cenușiu sau când ploile dese și reci desfundă măruntaiele pământului. Iarna, o apariție hidoasă, face ca țarina să fie goală și năpăstuită, dumbrava uscată, iar plugarul trândav să se ascundă în adâncimea caselor încălzite peste măsură.

Ce întunecime încărcată de groază sunt lungile nopți de iarnă! ce de șoapte fioroase scoate natura chinuită de cruda iarnă! Vântul vâjâie și gâjâie ca niște jalnice glasuri ce suspină din depărtare; ploaia lovește cu o întărâtată stăruire în pereții și în ferestrele căsuțelor cufundate în adormire. Obloanele caselor, aflate la cheremul viforului, se clatină și scârțâie pe țâțânile ruginite. Scârțâitul neîntrerupt alungă orice gând pozitiv pe care l-ar putea avea un om despre frumusețea iernii.

Singure vietăți aflate în mișcare sunt focul care bubuie și trosnește în sobele încinse, și din când în când câte o pasăre de noapte gonită din adăpostul său, de răsuflarea aspră a crivățului. În urma zborului său pasărea scoate un țipăt sfâșietor și tânguit.

Într-o puternică comuniune cu văitările firii, mintea omului se pune pe cugetări amărâte, iar fantezia plăsmuiește fantasme care prevestesc nenorociri și tot ce e trist în viață, toate greutățile apuse, toate temerile ce stau să vină se răsfrâng ca întunecimi sângerânde în oglinda tristă a inimii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here