La arat – Otilia Cazimir

Poezia La arat – Otilia Cazimir

Nu mai ninge, nu mai plouă.
Râd prin crânguri ghioceii.
Pe-un tăpșan cu iarbă nouă
Au ieșit să pască mieii.

Uite, sus, pe-un deal sărac
S-a pornit un plug să are:
Cum îl vezi din depărtare,
Subțirel și negru, pare
Un gândac.

Trage boul pe-ndelete.
Zice omul: – Greu, băiete!
– Las’ să fie cât de greu!
C-om munci, și tu, și eu,
Să vedem dealul arat
Și ogorul semănat.

Și-om avea, după dreptate,
Soare cald și ploi bogate,
Să venim la toamnă iar,
Ca să ducem în hambar
Roadele belșugului
De pe urma plugului!