Un pisoi de porțelan stă de vorbă c-un motan… – Otilia Cazimir

– Sunt un pisoi de porțelan,
O jucărie minunată!
Nu umblu noaptea pe maidan
Și nu mi-e foame niciodată.

Din locul meu mă uit de sus
Cum toți te ceartă, la tot pasul!
Eu zurbagiu ca tine nu-s,
Și nimeni nu mă… dă cu nasul!

– Ba, eu sunt viu: alerg, mă joc,
Mă bat pe garduri cu motanii,
Mănânc cât șapte la un loc
Și-mi știu de frică șobolanii.

E drept că-s mâță de pripas,
Iar tu de lux… Dar asta-i treabă,
Să-ți joace șoarecii sub nas
Și tu nici să nu-ntinzi o labă?

Ies noaptea pe acoperiș
Și miaun… de te apucă plânsul!
Dar ia să treacă pe furiș
Vreun șoricuț – că-i vai de dânsul!

Sar de pe șură-n salturi largi,
De zici că-s tigru sau panteră…
Iar tu… nici de pe etajeră
Nu-i chip s-aluneci… că te spargi!