Soarele – Victor Tulbure

0
47

Când din iazuri iese luna
Îmbăiată-ntotdeauna,
Soarele din cer coboară,
Și se culcă prin secară.

Și-i mai este obiceiul
Uneori să calce meiul
Sau să-și afle pat și pernă
Prin oveze și lucernă.

Cel mai mult însă îi place,
Vara, grâul când se coace
Și se simte ca acasă
Pe întinderi de mătasă.

Numai că secerătorii
De cu noaptea-n cap, cu zorii,
Vin c-o năzdrăvană furcă
Și-napoi pe cer l-aruncă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here