Manual Humanitas – clasa 5 – Cartea și biblioteca

Exerciții rezolvate pentru limba română din Manual Humanitas – clasa 5 – Cartea și biblioteca.

CARTEA ȘI BIBLIOTECA
Cele dintâi lecturi
Observarea textului
1. Vocabular
– Garnizoană se folosește în domeniul militar.
Soldații au arme și muniție.
Tancurile se deplasează pe șenile.
Unchiul meu este colonel în  Armata Română.
Soldații patrulează în jurul unității militare.
– dealurile cărămizii calcinate = dealurile roșiatice arse de soare; niciun efect, textul de bază rămâne la fel
– Becul răspândește o lumină palidă.
Doctorul m-a consultat imediat ce am intrat în cabinet.
M-am potolit de îndată ce am văzut-o pe mama.
Salvarea a intervenit la un accident de mașină.
Fratele meu a rămas fără sursă de venit.
Zâna are o baghetă fermecată.
Am poftit o prăjitură.
Astă-vară râul a secat.
Vântul puternic a descoperit casa.

– a interzice = a opri
a admite = a accepta
a îngădui = a aproba

2. Punctuația
– fraza în ghilimele înseamnă că este un citat din cineva, că exact acelea au fost cuvintele pe care le-a spus respectivul
Explorarea textului
1. Timpul și spațiul întâmplării

– momentul: între 1912 și 1914, învățasem deja alfabetul, intrasem în clasa I primară
durata: am rămas acolo doi ani

– încearcă să ofere o situare în timp a acțiunii; nu oferă informații precise

– orașul: Cernavodă
împrejurimile: între Dunăre și dealurile cărămizii calcinate, pe care creșteau …
casa: o casă cu grădină, casa avea și o bibliotecă cu geamuri
locul în care se retrăgea: în fundul grădinii, în pod, în pivniță

– timpul și spațiul sunt calde și luminoase precum soarele pe care și-l amintește autorul

2. Cine povestește?

–  pronume personale: -mi,  mi, eu

verbe la persoana I: am rămas, învățasem, am ajuns, am izbutit, să silabisesc, am dat, am putut, să las, eram fermecat, aș fi descoperit, aflam, am învățat, am terminat, am descoperit, nu aveam, să pot începe, nu puteam, nu înțelegeam, intrasem, mi-am dat, potoleam, citeam

– eram fermecat, o adevărată catastrofă, anii aceia au fost pierduți

3. Faptele trăite și rememorarea acestora

– există o distanță în timp între acțiune și rememorarea ei
– cel mai des folosit timpul trecut
– autorul vorbește despre fapte trecute, trăite în copilărie
– folosește prezentul deoarece retrăiește în prezent faptele trăite
– în ordinea apariției: tatăl, autorul, învățătorul; în ordinea importanței: autorul, învățătorul, tatăl

4. Persoanele prezentate

– autorul: La vremea aceea, autorul era un copil în clasa întâi, la o școală din Cernavodă, care abia începuse să deslușească tainele alfabetului și ale citirii. Fermecat de lumea care i se deschisese în față, ca urmare a lecturii, elevul începuse să citească din ce în ce mai mult, dar sub îndrumarea atentă a tatălui. Puținele lecturi pe care putea să le facă i-au fost reduse și mai mult, după ce profesorul îi comunicase tatălui că despre problemele de vedere ale elevului – miopie. Acest eveniment a fost resimțit ca o catastrofă de către autor, deoarece i-au fost îngrădite și mai mult lecturile. Cu toate acestea, autorul ne spune că a început să citească pe furiș, prin diverse locuri din casă, deoarece setea de cunoaștere era mai puternică decât dorință de a respecta interdicția tatălui.

– tatăl: Militar, mutat la o garnizoană din orașul Cernavodă. Atent la educația fiului său, i-a întocmit o listă de texte pe care micul elev să le citească. Deși avea o bibliotecă formată, conform spuselor autorului, din 100-200 de cărți, o ținea încuiată. Într-o zi memorabilă pentru autor, tatăl se întâlnise cu profesorul pentru a se consulta despre cărțile pe care ar fi putut să le citească elevul. Profesorul îi admiră colecția de cărți îmbrăcată în piele, semn că tatăl autorului era un om erudit, dar îi împărtăși părintelui că elevul are probleme de vedere și că ar fi bine să nu-și obosească ochii. Îngrijorat de acestă chestiune, tatăl iubitor îi interzise băiatului să mai citească decât strictul necesar pentru ca acesta să nu-și pericliteze și mai mult sănătatea.

– profesorul: Profesorul, la o vizită la domiciliul copilului i-a comunicat tatălui că elevul avea probleme de vedere și anume miopie. Îngrijorat de starea de sănătate, îi recomandă tatălui ca elevul să citească mai puțin, pentru a nu-și obosi ochii și mai mult.

Interpretarea textului

1. Cartea și fascinația lecturii

Folosiți-vă cunoștințele!

– romane, nuvele, povestiri, volume, Psaltirea, lectură
– eram fermecat, aș fi descoperit, mă uluiau, mă copleșeau

Exprimați-vă părerea!

– Citirea unor cărți i-a adus autorului informații noi care l-au entuziasmat și fermecat, asemenea unui joc. Cititul, s-a dovedit a fi un joc pe care a putut să-l joace la nesfârșit.
– Prin lectură descoperă numele județelor, râurilor, orașelor României. Îl descoperă de asemenea pe Daniil Sihastru și Mănăstirea Neamțului.  Altfel spus, prin lectură descoperă o serie de lucruri uluitoare și copleșitoare prin vastitatea și misterele lor.
– Copilul este uluit și copleșit, precum și fermecat de lumea fascinantă a cărții.
– „Lucrurile nu erau atât de simple” pe cât credea la început, deoarece nu mai avea la îndemână o a doua carte din care să-și poată potoli setea de cunoaștere, Tatăl său închisese sub cheie câteva sute de cărți, iar copilul nu putea avea acces la ele.

2. Biblioteca ferecată

Folosiți-vă cunoștințele!

– Într-o bibliotecă cu geamuri, încuiată cu cheie, ședeau așezate pe rafturi, o sută-două de volume frumos legate în piele. Prin geamuri autorul putea citi doar titlurile cărților. Printr aceste cărți erau unele intitulate romane. În biblioteca exista și o carte scrisă de Nicola Iorga, intitulată „Pe drumuri depărtate”.

Exprimați-vă părerea!

A fost impresionat de amănuntele reținute deoarece și-a dorit foarte mult să aibă acces la acele cărți, să le poată citi. Așa cum se știe, lucrurile interzise sunt dorite cu mai multă ardoare decât cele permise.

Observați!

– romanele, nuvele; precum și toate cele aflate sub cheie în bibliotecă

Exprimați-vă părerea!

– Părinții i-au interzis copilului să citească anumite cărți din dorința de a-i asigura o educație cât mai bună. În general, lectura unui copil trebuie să fie selectivă și cu grijă aleasă, deoarece nu orice carte este potrivită pentru vârsta unui copil.

–  Într-o zi memorabilă pentru autor, tatăl se întâlnise cu profesorul
pentru a se consulta despre cărțile pe care ar fi putut să le citească
elevul. Profesorul îi admiră colecția de cărți îmbrăcată în piele, semn
că tatăl autorului era un om erudit, dar îi împărtăși părintelui că
elevul are probleme de vedere și că ar fi bine să nu-și obosească ochii.
Îngrijorat de acestă chestiune, tatăl iubitor îi interzise băiatului să
mai citească decât strictul necesar pentru ca acesta să nu-și
pericliteze și mai mult sănătatea.

– Adevărata catastrofă: faptul că setea de lectură și de cunoaștere nu putea fi potolită; singurele lecturi permise fiind cele obligatorii pentru școală.

– anii au fost pierduți pentru că miopia oricum nu a fost stopată, dar nici lecturile nu au fost pe măsura dorințelor lui; avantajul de pe urma acelor ani putea fi bagajul de cunoștințe pe care l-ar fi putut acumula, dacă interdicția nu ar fi avut loc

– autorul a început să citească pe furiș, prin diverse locuri
din casă, deoarece setea de cunoaștere era mai puternică decât dorință
de a respecta interdicția tatălui.

3. Lectura – o pasiune?

– da. Amintire lui Ion Creangă și Basmele lui Ispirescu
– Frații Grimm – Cenușăreasa: o fată săracă care trăiește cu mama vitregă și cu două surori vitrege își găsește prințul cu care se căsătorește după o viață de umilință din partea familiei vitrege
Frații Grimm – Hansel si Gretel: Doi frați (frate și soră) sunt amenințați de o vrăjitoare, care trăia într-o casă din turtă dulce, că-i va mânca. Cei doi copii își salvează viețile păcălind-o pe vrăjitoarea cea rea.
– da, am citit ce mi-a căzut în mână: de la cărți găsite prin casă până la reviste și magazine sau almanahuri
– roman citit: Prinț şi cerșetor de Mark Twain
– Mi-am dat seama cât de importante sunt cărțile la un moment dat când mama mea a plecat într-o deplasare de serviciu în Israel. Am vrut să aflu mai multe despre locul în care merge mama mea și am început să caut prin casă o carte despre această țară. Am descoperit o enciclopedie din care am început să citesc despre Israel. Apoi, am început să citesc și despre alte țări în aceeași carte. Am rămas fascinată de bogăția de informații pe care le-am găsit. M-am bucurat că știu să citesc și mi-am dat seama cât de importante sunt cărțile pentru viața unui om.
– Am fost impresionat de lectura Prinț și cerșetor de Mark Twain. În această carte este povestită viața a doi băieți, Tom și Edward, primul cerșetor, iar al doilea prinț. Aceștia fac schimb de haine și odată cu hainele și de vieți. Astfel Tom ajunge să fie prinț, iar Edward să fie cerșetor, să trăiască pe stradă. După mai multe aventuri, ale celor doi eroi, Tom recunoaște cine este, iar Edward redevine prințul care locuiește la palat.
– Am fost impresionat de prințul Edward și de stăruința pe care a avut-o în a-și recupera viața anterioară. Am învățat din acestă carte că niciodată nu e bine să renunți în viață la ce ți-ai propus, indiferent de câte obstacole ți-ar putea apărea în cale la un moment dat.