Ciocârlanul – Otilia Cazimir

Poezia Ciocârlanul de Otilia Cazimir

Zările-necate-n fum
Ca de spaimă stau cuprinse
Lin, cu gâturile-ntinse,
Berzele pornesc la drum…

Stoluri iuți de rândunele
Trec spre miazăzi, ușoare.
Iar un ciocârlan moțat,
Cocoțat
Pe-un măr uscat,
Se tot uită după ele:

– Cale bună, călătoare,
Să veniți sănătoșele
Să ne-aduceți sfântul soare!

Dar grăbiți, pân’ nu s-arată
Baba-iarna, supărată,
Pustiind ogoarele
Și-nghețând izvoarele…

Voi vă duceți, eu rămân,
Că-s un ciocârlan bătrân –
Și rămân cu mine-aici
Fel de fel de păsări mici:

Vrăbii grase,
Mâncăcioase,
Pe sub streșine de case,
Pițigoi
Prin zăvoi,
Și sticleți
Prin scaieți.