Manual Humanitas – clasa 5 – Verbul

5
73

Exerciții rezolvate pentru limba română din Manual Humanitas – clasa 5 – Verbul.

Teme - Limba română - Manual pentru clasa a v-a, Editura Humanitas
Limba română – Manual pentru clasa a v-a, Editura Humanitas

VERBUL – NUCLEUL COMUNICĂRII

1. Verbul – parte de vorbire
Folosiți-vă cunoștințele!
– ați văzut – trecut, II, plural
mănâncă – prezent, III, singular
scoate – prezent, III, singular
ați văzut – trecut, II, plural
puneți – prezent, II, plural
a învățat – trecut, III, singular
știți – prezent, III, plural
– Vezi tu, copile, un om care mănâncă săbii de trei ori pe zi? Și care scoate un porumbel, soarele și tot cerul dintr-o batistă? Nu vezi, pune-l pe listă. Dar ursul care învață carte…? Tii! Dar multe nu știi tu, copile!

răspuns la prima întrebare: Nu văd un om care mănâncă săbii!
2. Timpul, persoana, numărul
Folosiți-vă imaginația!
– Dino a ieșit pe ușa Muzeului de Științe Naturale.
Dino este în arena circului.
Dino va fi actor pentru că dorește să facă film.

Exprimați-vă părerea!
– prezent – raportarea la momentul vorbirii

Folosiți-vă cunoștințele!
– Eu iubesc circul.     Noi iubim circul.
Tu iubești circul.       Voi iubiți circul.
El iubește circul.       Ei iubesc circul.

– emițător/receptor
eu/eu
eu/tu
eu/el
eu/noi
eu/voi
eu/ei

3. Verbul – nucleul comunicării

Folosiți-vă cunoștințele!

– subiect și predica; propoziții simple
– nu poate lipsi predicatul; se exprimată prin verb

Învățați jucându-vă!

– Câinele aleargă.
Grivei aleargă.

Elevul aleargă.
Alexandru aleargă.

Câinele ascultă.
Grivei ascultă.

Elevul ascultă.
Alexandru ascultă.

Câinele caută.
Griveiu caută.

Elevul ascultă.
Alexandru ascultă.

Exersați!
1.
prezent: învăț, are, vrei, citim, vorbiți, scriu,
trecut: ai câștigat, ați fugit, studiau, întrebară, auziseră, mersese
viitor: va ști, vor desena, vom lucra, vor munci, veți alege, va lua

2.
citesc – citește
doream – dorea
fugisem – fugise
voi lămuri – va lămuri
zării – zări
am văzut – a văzut

3.
mănânc – mâncăm
puseși – puserăți
ai rămas – ați rămas
va scrie – vor scrie
știai – știați
a trimis – au trimis

4.
solicită; pretinde; revendică

5.
va deprinde, va distra, va cuceri

6. a îmblânzit – trecut; împărțise – trecut; împacheta – trecut; înveselește – prezent

7.
a îmblânzi – în- + blând; blând = adjectiv – înainte de „b” „n” devine „m” „îm”
a împărți – în- + parte; parte = substantiv – înainte de „p” „n” devine „m” „îm”
a împacheta – în- + pachet; pachet = substantiv – înainte de „p” „n” devine „m” „îm”
a înveseli – în- + vesel; vesel = adjectiv

8.
„a petrecut” – verb, timpul trecut, persoana a III-a, numărul singular
„alerga” –  verb, timpul trecut, persoana I, numărul singular
„urmărea” – verb, timpul trecut, persoana I, numărul singular
„înțelesese” – verb, timpul trecut, persoana I, numărul singular
„va zbura” – verb, timpul viitor, persoana I, numărul singular
„sosi” – verb, timpul trecut, persoana a III-a, numărul singular
„plecă” – verb, timpul trecut, persoana a III-a, numărul singular
„începea” – verb, timpul trecut, persoana a III-a, numărul singular

MODURILE PERSONALE. MODURILE NEPERSONALE

1. Modul

– sigure (mama), posibile (bunica, tata, bunicul)

2. Modurile personale

Folosiți-vă cunoștințele!

– lași – II, vei învăță – II, a trecut – III, alergai – II, râdeai – II, nu copleșiseră – III
să afli – II, să studiezi – II, să aud – I, să fi uitat – II
muncește – II, citește – II, nu pierde – II
aș vrea – I, ar fi făcut – III, ar fi învățat – III

– verbele sunt predicate

3. Modurile nepersonale

Folosiți-vă cunoștințele!

– Copiii încep a scrieVrând să meargă la joacă, copilul… Copiii nu pot termina, de rezolvat
formele verbelor sunt neschimbate

Exprimați-vă părerea!

– care-și modifică forma: începe, poate, sâcâie, să meargă
care nu-și modifică forma: a scrie, termina, vrând, de rezolvat

– adjectiv în primul caz și verb al doilea caz

Exersați!

1. aș fi avut – conditional-optativ (+participiu)
aș fi scris – condițional-optativ (+participiu)
să fi zugrăvit – conjunctiv (+participiu)
aș dori – condițional-optativ
să povestesc – conjunctiv
făcea – indicativ
plecam – indicativ
speriase – indicativ
hotărî – indicativ
să supravegheze – conjunctiv
a spus – indicativ
stai – imperativ
nu colinda – imperativ
să întâlnești – conjunctiv
a ascultat – indicativ
a dat – indicativ
ai fi văzut – condițional-optativ (+participiu)
ai fi crezut – condițional-optativ (+participiu)
vrea – indicativ
să bată – conjunctiv
a scăpat – indicativ
nu îndrăznește – indicativ
să plece – conjunctiv

2. smulgând – gerunziu

MODUL INDICATIV. PREZENTUL

1. Acțiunea prezentului în raport cu momentul vorbirii

Observați!

– faci, vorbesc
– în momentul vorbirii
– „acum”

3. Alte valori temporale ale prezentului

Exprimați-vă părerea!

– plec, urcă
– acțiunea se petrece în viitor și trecut; „mâine” și „în 1457” oferă detalii despre plasarea în timp a acțiunii

– autorul dorește acțiunea în prezent, astfel încât ea să se desfășoare sub ochii noștri

Exersați!

1. coase, țese, continui; punem, alegem, trecem, batem

2. „ard” – verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural
„geme” – verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular

3. creează, agreezi.

4. amân, aranjează, ascut, copiez, cred, înghit, îngrașă, prăjesc, rămân, scrieți, șed, țin, vin

5. acordez, contractează, degajă, ordonează, turnează

IMPERFECTUL. PERFECTUL COMPUS

1. Ce fel de acțiuni exprimă imperfectul?

Folosiți-vă cunoștințele!

– treceam, vopsea, mergea, ducea; a apărut, a observat, a fugit, a agățat, a trântit, a vărsat
– acțiuni trecute
– în același timp

Observați!

– roșu – desinențele (sunete care indică persoana, numărul)
– albastru – sunete care indică timpul

3. Ce fel de acțiuni exprimă perfectul compus?

Exprimați-vă părerea!

– în trecut

4. Structura perfectului compus

Observați!

– albastru – modul participiu

5. Formele inverse ale perfectului compus

Folosiți-vă cunoștințele!

– am semănat, n-a ieșit, semănat-am, a ieșit; datu-a (a da)
– la unele participiul este în față – forme inversate, iar altele au pronume intercalat

Exersați!

1. aflam – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana I, numărul singular
am învățat – verb, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana I,    numărul singular
am aflat – verb, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana I, numărul singular
uluiau – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana III, numărul plural
copleșeau – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana III, numărul plural

2. propoziții cu ortogramele ia/i-a la/l-a iau/i-au
El ia întotdeauna notă mare.
El i-a dat de mâncare.
La școală ajung primul.
L-a văzut la școală.
Iau notă mare astăzi.
I-au dat lacrimile.

3. era, stăteam, ascultam, am auzit, am constatat, a pătruns, a poposit

4. Mingea a spart geamul. Am ieșit la geam, iar profesorul i-a întrebat pe elevii din curtea școlii ce s-a întâmplat. Am aflat că unul din ei a pasat prea tare, iar mingea a ajuns în geam.

5. Un polițist stătea în mijlocul intersecției și urmărea traficul. La un moment dat, pe lângă el, a trecut în mare viteză o mașină. Uimit, polițistul s-a urcat pe motocicletă și a demarat în trombă după el. L-a ajuns imediat și a tras mașina pe dreapta. Apoi l-a chestionat pe șoferul mașinii despre motivele pentru care a mers atât de tare. Spre surprinderea sa, cetățeanul i-a spus că se grăbește să ajungă acasă pentru că nu are frâne și nu dorește să facă vreun accident.

PERFECTUL SIMPLU. MAI MULT CA PERFECTUL

Folosiți-vă cunoștințele!

– nu trecu, spuse, se apropie, începu, pieriră, căzură, căzu, pieriră
– verbele aparțin acțiunilor

2. Structura perfectului simplu

Observați!

– roșu – desinențele indică persoana și numărul
albastru – indică timpul

Exprimați-vă opinia!

– trecut; înainte

4. Structura mai mult ca perfectului

Observați!

– roșu – desinențe (indică persoana și numărul)
albastru – indică timpul

Folosiți-vă cunoștințele!

– începuserăm; plecaserăți, împrumutaseși

Exersați!

1. înconjură – verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular
mormăi – verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular
privi – verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular
trase – verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular

cumpărasem – verb, modul indicativ, timpul mai mult ca perfect, persoana I, numărul singular
pusesem – verb, modul indicativ, timpul mai mult ca perfect, persoana I, numărul singular

auzise – verb, modul indicativ, timpul mai mult ca perfect, persoana a III-a, numărul singular
credea – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular
avea – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular
visa – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular
a stricat – verb, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a, numărul singular

2. a dori – dorii, dori
a dovedi – dovedii, dovedi
a făgădui – făgăduii, făgădui
a munci – muncii, munci
a primi – primi, primii
a pustii – pustiii, pustii
a sădi – sădii, sădi

forma verbului + desinența „i”

3. a scrie, a vorbi

tu scriai – imperfect
am scris – perfect compus
tu scriseși – perfect simplu
tu scriseseși – mai mult ca perfect

4. povestire verbe indicativ, trecut – plecând de la:
Mama îmi spuse că a telefonat Alexandru.

rugase să-l sun înapoi pentru a-i spune tema pentru a doua zi pentru matematică. L-am apelat și i-am dictat exercițiile care trebuiau rezolvate. Mi-a mulțumit, dar cu pauze, ca și când ar fi vrut să-mi mai ceară ceva. L-am simțit că se codește astfel că l-am întrebat dacă asta era tot sau dacă mai avea ceva să-mi spună. Mi-a spus că de fapt el sunase să mă roage să-i explic pe scurt lecția pentru că nu înțelesese mai nimic din clasă, dar că i-a fost rușine de mama mea. Așă că inventase chestiunea cu tema. Zâmbii la auzul acestor cuvinte, după care începui să-i explic lecția. Prietenul la nevoie se cunoaște, nu-i așa?

5. rugase – mai mult ca perfect
am apelat – perfect compus
am dictat – perfect compus
trebuiau –  imperfect
a mulțumit – perfect compus
am simțit – perfect compus
am întrebat – perfect compus
era – imperfect
avea – imperfect
a spus – perfect compus
sunase – mai mult ca perfect
înțelesese – mai mult ca perfect
inventase –  mai mult ca perfect
zâmbii – perfect simplu
începui – perfect simplu

VIITOR

1. Ce fel de acțiuni exprimă viitorul?

Folosiți-vă cunoștințele!

– vor exploda, va crește, va sădea; acțiunea se desfășoară după momentul vorbirii
– luna următoare

2. Structura viitorului

Observați!

– cu albastru modul infinitiv
– este folosit destul de des

3. Alte forme de viitor

Exprimați-vă părerea!

– în viața de zi cu zi nu folosim tot timpul variantele literare
– timpul viitor
– regionalisme

4. Formele inverse ale viitorului

Folosiți-vă cunoștințele!

– sta-vom, vom visa, îngâna-vor

Exersați!

1. Mâine voi avea teză.
Anul viitor voi merge în SUA.
În anul 3000 ne vom deplasa prin teleportare.

2. sosi-va – verb, modul indicativ, timpul viitor, persoana a III-a, numărul singular
vor fierbe – verb, modul indicativ, timpul viitor, persoana a III-a, numărul plural
vor geme – verb, modul indicativ, timpul viitor, persoana a III-a, numărul plural

o să vii – verb, modul indicativ, timpul viitor, persoana a II-a, numărul singular

are să strige – verb, modul indicativ, timpul viitor, persoana a III-a, numărul singular

spune-vei – verb, modul indicativ, timpul viitor, persoana a II-a, numărul singular
voi găsi – verb, modul indicativ, timpul viitor, persoana I, numărul singular
reteza-voi – verb, modul indicativ, timpul viitor, persoana I, numărul singular

3. propoziții cu ortogramele va/v-a voi/v-oi

El va povesti filmul după ce-l va vedea.
El v-a povestit pe scurt filmul.
Eu voi pleca la plimbare.
V-oi vede când veți apărea.

4.
suia – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a
nădușise – verb, modul indicativ, timpul mai mult ca perfect, persoana a III-a
necăjeau – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul plural
ardea – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular
mergea – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular
cădeau – verb, modul indicativ, timpul imperfect persoana a III-a, numărul plural
străbăteau – verb, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul plural
făcu – verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular
ajunse – verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular
mănâncă – verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural
o să încapă – verb, modul indicativ, timpul viitor, persoana a III-a, numărul singular

5. Situația inițială

Calul urca cu greu dealul chinuit fiind de soare și de muștele care îi dau târcoale.

Situația finală

Calul descoperi un refugiu cu mâncare în care mai era și alți cai.

6. verbe folosite la timpul imperfect, mai mult ca perfect; conturează ordinea temporală a naratiunii

7. Cred că mă voi descurca grozav în arenă. Voi jongla cu trei mingi, iar mai apoi voi mai adăuga și trei popice. Dacă totul va merge bine și publicul va aprecie reprezentația mea va fi cea mai fericită zi din viața mea. Poate voi avea o carieră în lumea spectacoilelor de circ!

VERBELE AUXILIARE

1. Verbe predicative și verbe nepredicative

Folosiți-vă cunoștințele!

– a alunecat, a ridicat, a prins, a sărutat, a chiuit

am alunecat    am alunecat
ai alunecat      ați alunecat
a alunecat       au alunecat

Am multe idei grozave.

2. Verbele auxiliare  avea, a vrea, a fi

Folosiți-vă cunoștințele!

– aș dresa – cu verbul auxiliar „a avea”
– vor – verb predicativ
vor crește – vor auxiliar – formează viitorul
– să fi mers – auxiliar
ar fi cules – auxiliar
este o livadă – predictiv
– conditional-optativ, conjunctiv

3. Verbul a fi predicativ

Folosiți-vă cunoștințele!

– este, a fost, a fost
– complement; a se afla, a călători, a se întâmpla

Exersați!

1.am – verb predicativ
am aflat – verb auxiliar
au apărut – verb auxiliar
gândim – verb predicativ
vorbim – verb predicativ
vor gândi – verb auxiliar
vor vorbi – verb auxiliar

2. e – se află
au fost – s-au petrecut
este – a locui
este – există
e – a se întâmpla
sunt – a se împlini
e – costă

3. Voi vreți înghețată.
Voi mânca înghețată mâine.

PREDICATUL VERBAL. PREDICATUL NOMINAL

1. Felul predicatelor

Folosiți-vă cunoștințele!

– sunt bogați – predicat nominal,
au – predicat verbal
sunt cărbuni – predicat nominal
desenează – predicat verbal
au – predicat verbal
n-au – predicat verbal

2. Verbul copulativ a fi

Observați!

– este elev, a fost harnic, suntem isteți, ar fi artist

– pentru că nu are înțeles de sine stătător

3. Numele predicativ

Folosiți-vă cunoștințele!

– este frumoasă, este leagănul
– adjectiv, substantiv

Folosiți-vă cunoștințele!

–  este patria; este frumoasă și bogată; sunt semeți, frumos și bogați
– 1 termen, 2 termeni, 3 termeni

Exersați!

1.
„este divers” – predicat nominal alcătuit din verb copulativ, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular + numele predicativ exprimat prin adjectiv, se acordă în gen și număr cu substantivul „relieful” (neutru singular)
„este” – predicat verbal exprimat prin verb predicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular
„poartă” – predicat verbal exprimat prin verb predictiv, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural
„sunt granițe” – predicat nominal alcătuit din verb copulativ, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural + numele predicativ exprimat prin substantiv
„oferă” – predicat verbal exprimat prin verb predicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural
„trecut-au” – predicat verbal exprimat prin verb predicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a, numărul plural
„or să vie” – predicat verbal exprimat prin verb predicativ, timpul viitor, persoana a III-a, numărul plural
„nu-ncântă” – predicat verbal exprimat prin verb predicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural
„mișcară” – predicat verbal exprimat prin verb predicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul plural
„e tulpina” – predicat nominal alcătuit din verb copulativ, modul indicativ, timpul prezent, persoana I, numărul singular + numele predicativ exprimat prin substantiv
„am fi pământ” – predicat nominal alcătuit din verb copulativ, modul condițional-optativ, persoana I, numărul plural + numele predicativ exprimat prin substantiv

2.

„purta” – verb predicativ, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, număr singular, funcția sintactică de predicat verbal
„murise” – verb predicativ, modul indicativ, timpul mai mult ca perfect, persoana a III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal
„lăsase” – verb predicativ, modul indicativ, timpul mai mult ca perfect, persoana a
III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal
„trăia” – verb predicativ, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal
„nu râsese” – verb predicativ, modul indicativ, timpul mai mult ca perfect, persoana a
III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal
„nu zâmbea” – verb predicativ, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal
„trecu” – verb predicativ, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, număr singular, funcția sintactică de predicat verbal
„trecură” – verb predicativ, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, număr plural, funcția sintactică de predicat verbal
„făcu” – verb predicativ, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a
III-a, număr singular, funcția sintactică de predicat verbal

3. îmbătrânit, slăbit – adjective
în- + bătrân + -it; slab + -it

4.
predicat verbal: Mașina merge teste curatăare.
predicat nominal: Mașina este frumoasă.

5.”a fi” verb copulativ: Cartea este curată. (predicat nominal)
„a fi” verb predicativ: Cartea este în casă. (predicat verbal)
„a fi” verb auxiliar: Mihai ar fi citit cartea dacă era acasă. (predicat verbal)

VERBUL – EXERCIȚII

1. vom scrie – indicativ
scrie! – imperativ
mersese – indicativ
fugirăm – indicativ
să fi întrebat – conjunctiv
am dansa – indicativ
vorbind – gerunziu
asculta – indicativ
auzeam – indicativ
lucrați – indicativ
să citești – conjunctiv
de învățat – supin
ar fi mâncat – condițional-optativ
o să plecăm – indicativ
au cântat – indicativ

2. „sosi” – verb predicativ, mod indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal
„ancorase” – verb predicativ, mod indicativ, timpul mai mult ca perfect, persoana a III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal
„trimise” – verb predicativ, mod indicativ, timpul mai mult ca perfect, persoana a III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal
„să încarce” – verb predicativ, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural, funcția sintactică de predicat verbal
„privea” – verb predicativ, mod indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal
„înțelegea” – verb predicativ, mod indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular, funcția sintactică de predicat verbal

3. perfect simplu persoana I:         sosii
perfect simplu persoana a III-a:  sosi

4. desparte – predicat verbal
sosită – predicat verbal
pustiu e – predicat nominal
-i – predicat verbal

a cunoscut – predicat verbal
a mișcat – predicat verbal
a zâmbit – predicat verbal
a coborî – predicat verbal
va ascult – predicat verbal
va începe – predicat verbal
să plângă – predicat verbal

5. enunț cu ortogramele ia/i-a nea/ne-a
El ia notă mare.
El i-a dat nota mare.

Casa e acoperită de nea.
Zăpada ne-a acoperit casa.

6. Narațiune la timpul trecut, pornind de la desenele care descriu „Povestea vorbii” de Anton Pann.

Doi prieteni se plimbau pe cărarea ce șerpuia prin desișul unei păduri. Liniștiți și fără griji sporovăiau de zor, despre una despre alta. De nicăieri, pe potecă, apăru un urs. Unul dintre cei doi, mai sperios, dar și mai iute de picior o rupse la fugă. Speriat fiind că ursul l-ar pute ajunge, urcă în primul pom.

În timpul acesta, celălalt paralizase de frică și număra pașii ce-l mai despărțeau de urs. În minte, căuta de zor o soluție. Își aminti că citise undeva că atunci când te întâlnești cu ursul e bine să te arunci la pământ și să faci pe mortul. Exact așa făcu în secunda următoare. În clipa ce urmă, ursul se apropie de el și începu să-l miroase. Strâmbă din nas imediat ce simți că nu respiră și se îndepărtă în grabă.

Prietenul din copac asistase uimit la cele întâmplate. Încă tremurând coborî din copac și se îndreptă spre cel ce făcuse pe mortul. Îl ajută să se ridice și pentru a nu părea un fricos îl luă în râs întrebându-l ce-i spusese ursul. În același ton batjocoritor, cel ce dăduse nas în nas cu namila îl lămuri că ursul i-a șoptit la ureche să nu mai călătorească cu prieteni care o rup la fugă, la cel mai mic pericol, lăsându-și în urmă prietenii.

EVALUARE

1. Situația inițială – „Fram, ursul polar”

Fram se află în culise și realizează că printre spectatori e o liniște neobișnuită. Privește publicul de după perdeaua de catifea vișinie, care desparte scena de culise.

Situația finală – „Fram, ursul polar”

Perdelele roșii cad în urma lui Fram. Ursul intră în culise și se îndreaptă spre cușca sa, nefiind abordat de cei cu care se întâlnește pe culoare. Fram intră singur în cușcă și se pune cu botul pe labe într-un ungher întunecat.

2. Cauza ce modifică situația inițială din „Fram, ursul polar”

Situația inițială este modificată de incapacitatea lui Fram de a depăși starea de neputință care-l copleșea și care nu-i permitea să-și facă numărul în cadrul spectacolului.

3. Ideea principală: Fram stă în culise și realizează că e tăcere în arenă.

4. Dezvoltarea ideii principale: Se face liniște înainte de a intra în arenă Fram. Tăcerea înaintea de începerea spectacolului este neobișnuită.

5. ținea – modul indicativ, timpul imperfect; descrie cadrul în care se petrece acțiunea
stătea – modul indicativ, timpul imperfect
înaintă – modul indicativ, timpul perfect simplu; timpul cu care se povestește narațiunea
a ridicat – modul indicativ, timpul perfect compus; timpul cu care este prezentată acțiunea
credea – modul indicativ, timpul imperfect
are să fie – modul indicativ, timpul viitor; o acțiunea care nu s-a desfășurat încă
uitase – modul indicativ, timpul mai mult ca perfect; timpul prin care este descrisă o acțiune trecută înaintea altei acțiuni trecute
tropăise – modul indicativ, timpul mai mult ca perfect

6. fusese profesor – predicat nominal
văzuse – predicat verbal
citise – predicat verbal
vorbi – predicat verbal

7. narațiune pornind de la situația inițială:

Pentru că era timid, Andrei nu prea se amesteca, în recreație, în jocurile „celor mari”. Dar ieri, ca niciodată, simțise că a sosit timpul să-și învingă timiditatea și să comunice cu copiii mari decât el. Cea mai bună ocazie se ivise într-una din pauze. Câțiva băieți șutau cu o minge la poartă, când deodată mingea ajunsese la Andrei. De cum văzu mingea venind își spuse că asta era ocazia perfectă să demonstreze cât de bine juca fotbal. Își aranjă mingea, își luă avânt și pafff! Mingea ieșise ca din pușcă din piciorul lui Andrei și intră în poarta apărată de unul dintre băieții mai mari. Portarul rămase spectator. Când văzură șutul lui Andrei, ceilalți copii rămaseră muți de uimire. Se apropiară de Andrei și-l rugară ca după ore să joace fotbal împreună. Andrei acceptă cu mare bucurie, dar și cu mândrie că priceperea îi fu recunoscută.

8. situația inițială – Andrei era timid, nu comunica cu copiii mai mari
schimbarea situației inițiale – dorința lui Andrei de a
desfășurarea acțiunii – momentul ales pentru a intra în discuții cu copiii mai mari, o pauză în care copiii șutau la poartă; Andrei șută și el și-i uimi pe ceilalți
situația finală – copiii îl invitară să joace fotbal împreună

5 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here