Manual Didactică și pedagogică – clasa 6 – Cartea

Manual pentru clasa a VI-a Editura Didactică și pedagogică

I

Cartea

Sa ne aducem aminte din clasa a V-a

1. un loc în care sunt stocate şi organizate cărţile; cărţile sunt împrumutate spre a fi citite de cititori

2. cotor, coperţile cărţii, filele cărţii

3.

– Un text scris se păstrează în timp exact aşa cum doreşte autorul, spre deosebire de un text transmis oral. Textul scris într-o carte nu are nevoie să fie memorat de către cineva, iar apoi transmis altcuiva care să-l memoreze la rândul său, cum se face în tradiţia orală. Un text scris poate fi uitat o perioadă, iar apoi să fie descoperit mult mai târziu de către urmaşii celui care a scris acel text. Putem spune despre carte ca este cea mai bună metodă prin care creaţiile spiritului uman sunt lăsate moştenire umanităţii şi posterităţii.

– Prin lectura unor cărţi omul intră în contact cu informaţiile la care avea acces autorul cărții, dar şi cu gândirea, emoţiile acestuia. Prin informaţiile noi pe care le acumulăm, mintea este servită cu un bagaj de cunoştinţe utile prin care ne lărgim orizontul despre lume, iar gândurile şi emoţiile unui autor raportate la diverse situaţii reprezinta o adevărata hrană pentru suflet.

Observaţi ilustrațiile… prezentaţi conţinutul

Un om din antichitate scrie prin cioplirea unei tăbliţe un text.

Un roman (a se vedea cununa de lauri de pe cap şi coloana) citeşte dintr-un text scris pe pergament. Posibil ca romanul să susțină un discurs în piaţa publică.

Mai mulţi copişti ţin în mână suluri cu pergament. Ei realizează că dacă ar tăia pergamentul în foi şi le-ar prinde între ele la capăt, ar fi mult mai uşor de scris şi citit textele dorite.

În evul mediu, un bătrân copist monah, la lumina lumânării, cu o pană înmuiată într-o călimară cu culoare, copiază Biblia.

În evul mediu doi oameni muncesc la tipărirea unei cărţi. Cel cu barbă pare a lucra la culegerea literelor (aranjarea literelor cioplite) şi ungerea lor cu cerneala, iar al doilea pune peste aceste litere o foaie de hârtie.

Mai multe cărţi stau aşezate pe raftul unei biblioteci sau librării.

Să răspundem

1. Cel mai vechi tip de scriere din lume se numeşte scriere cuneiformă (erau nişte adâncituri în formă de cuie, săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă) şi a apărut în Mesopotamia.

2. Egiptenii scriau pe papirus (sau pe zidurile templelor şi ale mormintelor), iar ca scriere foloseau hieroglifele.

3. Primul alfabet a apărut în jurul anilor 1450-1200 i.Hr. Fenicienii au creat prima metoda de scriere bazata pe litere, astfel înlocuiau scrierile anterioare bazate pe pictograme şi simboluri.

4. Pergamentul este o bucata de piele de animal, prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea. Era folosită în trecut în loc de hârtie.

5. Cuvântul volum provine din limba latină, din cuvântul volumen.

6. Johannes Gutenberg, un metalurgist german, este inventatorul tiparului. A tipărit în anul 1455 Biblia, cunoscută astăzi ca „Bibliei lui Gutenberg”.

7. Importanţa tiparului este legată de multiplicarea cărţilor, cărțile putea fi copiate mult mai uşor, mai exact, mai repede şi într-un număr mult mai mare. Toate acestea au avut o influenţă pozitivă în ceea ce priveşte accesul maselor la cultură şi educaţie.

Să completam!

rebus_carte.jpg

Temă pentru acasă

La Medeleni

Lasă un răspuns 0

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *