Datoria fetelor – Otilia Cazimir

Poezia Datoria fetelor de Otilia Cazimir

Stăteau fetițele la sfat
Pe patul din odaie,
Și cea mai mică a-ntrebat:
– „Bunico, oare-așa e?

De-o fi război, băieții zic
Că ei se duc să moară,
Dar noi, fetițele, nimic
Nu facem pentru țară?”

A râs bunica-ncetișor
Și-a zis cu duioșie:
-„Aveți și voi, fetițelor,
O sfântă datorie.

Cât sunteți mici și-aveți părinți
Să faceți ce v-or spune;
Să fiți supuse și cuminți
Și vrednice, și bune.

În viață, să muncești cât poți…
Să știți voi de la mine
Că munca-i cinste pentru toți,
Și lenea e rușine.

Cinstită-n fapte și în gând
Viața să vă fie
Și să vă faceți orișicând
Întreaga datorie.

Să fie-n casă râs și spor,
Copiii să vă crească
Cu dragoste de țara lor
Și legea strămoșească.

Femeia leneșă și rea
Se face de ocară:
Muncind pentru căsuța ta,
Muncești și pentru țară.