Cine-s numerele, ştii? – Francisca Ricinschi

1 mi se pare-a fi
Ciocul păsării, copii,
Cioc subţire şi gâtlej,
Garnisit cu pene bej.

2 e lebăda subţire,
Lunecând încet pe ape,
Lângă gingaşul ei mire,
Petrecându-l de aproape.

Când vin, ageri, albii miei,
Mititei şi nătăfleţi
Înspre tine să-i răsfeţi,
Nu sunt, oare, cifra 3?

Astăzi ai primit răsplată
Invitaţie la teatru,
Scaun moale ca de vată,
Eşti cumva tu, cifra 4?

5 sunt degetele mâinii,
Fraţi de muncă şi de cant,
Adunaţi ca spicul pâinii
În mănunchiul cel mai sfânt.

Din cuptor acum miroase
Răsucitul de covrig.
Parcă este cifra 6,
Agăţată-ntr-un cârlig.

V-aţi făcut cu toţii săbii
Şi ochean pentru corăbii.
Ia spuneţi lui papă-lapte,
Nu-i în săbii cifra 7?

8 e tare caraghios,
N-are mâini, e doar burtos.
Poţi să-l dai chiar şi de-a dura,
Nu se sparge creatura.

Stea cu coadă pare 9,
Stea căzută-n bătătură.
Ea vă luminează vouă
Calea spre învăţătură.

Cioc de pasăre şi ou
Laolaltă fac pe 10.
Ea-i al notelor erou,
Nimeni nu o poate-ntrece!