Dumbrava – Victor Tulbure

Am îndrăgit dumbrava minunată,
Și n-am ieșit dintr-însa niciodată.

De-ar fi să fie ziua cât de lungă,
Tot cade înserarea și ne-alungă.

Dar nici așa din locuri nu ne-ar smulge
De n-ar veni Moș Ene sa ne culce.

Luăm cu noi, atunci, dumbrava-acasă,
Cu noi să doarmă-n perne de mătase!

Și pân’se-arată soarele în slavă
Noi alergăm, și-n vise, prin dumbravă.