Mama mea – Ștefania Rotariu
Cu ochi albaștri, chip bălai,
Privești la mine-ncet plângând.
Sunt tristă mama, tu știai,
Că n-am putere să te-ajut?
Aș vrea să zbor ca pasărea pe cer,
Să fiu cu tine-acum în ceasul serii,
Să-ți dau voință ca să speri,
Că sunt aici și nu te-am dat uitării.
Sper într-o zi în care,
Să vin la tine mamă dragă,
Să-ți fiu o binecuvântare,
Să fiu cu tine viață-ntreagă.
Eu am greșit știu bine,
Din viața mea te-am scos,
Și am trăit doar pentru mine,
Pentru o viață fără rost.
Ești bucurie și speranță,
Ești mama care o iubesc,
Fiindcă tu mi-ai dat viață,
Și datorită ție eu trăiesc.