Manual Didactică și pedagogică – clasa 6 – Sobieski și românii

Limba română Manual pentru clasa a VI-a Editura Didactică și pedagogică

Sobieski și românii

Să discutăm despre text

1. Acțiunea se petrece la cetatea Neamțului, în anul 1686, la sfârșitul lunii septembrie.

2. – personajele: regele Poloniei – Ion Sobieski, hatmanii Iablonovski și Potoțki, bătrânul plăieș, tânărul plăieș, plăieșii moldoveni, armata poloneză

3. Oștenii polonezi mergeau cu capul plecat pentru că erau înfometați. De zece zile singura lor hrană fiind poamele.

4. Potoțki – lacom și lingușitor
Iablonovski – cumpătat și lucid

5. Răspunsul dat de bătrân solului exprimă sentimente de iubire față de țară, vitejie și simțul responsabilității.

6. Capitularea moldovenilor nu este condamnabilă deoarece continuarea rezistenței nu ar fi fost posibilă, mai mult de jumătate din plăieși fiind omorâți de asaltul polonezilor. O continuare a rezistenței ar fi dus la sacrificarea tuturor plăieșilor, cu același deznodământ: cucerirea cetății de către armata lui Sobieski.

7. Numărul mic al moldovenilor, care au rezistat în cetate, este văzută diferit de plăieși și de regele Sobieski. Plăieșii au privit rezistența ca pe o datorie, chiar dacă numărul lor mic nu le oferea șanse de izbândă. Regele Sobieski, într-o primă fază, consideră numărul mic al celor care rezistă în cetate drept un semn de trufie, care trebuie pedepsit.

8. În cele din urmă, sfătuit de Iablanovski, Sobieski realizează că gestul plăieșilor moldoveni este o dovadă de vitejie, care merită apreciată.

9.  Planul simplu de idei Sobieski și românii

Armata poloneză, în frunte cu regele Sobieski, cutreieră Moldova de mai bine de 10 zile.
Sobieski zărește cetatea Moldovei și hotărăște să o cucerească.
Polonezii trimit un sol pentru a negocia cu cei din cetate închinarea cetății. Plăieșii îi răspund regelui Poloniei că nu cedează cetatea și aleg să lupte.
După cinci zile de asediu, plăieșii hotărăsc să se predea.
Deși le promite să-i lase liberi, când vede numărul mic al plăieșilor, Sobieski decide să-i pedepsească. Într-un final îi lasă liberi și-i răsplătește pentru vitejia lor.

10. De ce Sobieski și românii este o narațiune?

„Sobieski și românii” este o narațiune pentru că prezintă o succesiune de întâmplări, acțiunea se desfășoară într-o ordine temporală, textul este povestit de un narator și are personaje.

Narațiunea „Sobieski și românii” este scrisă la persoana a III-a.

11. În opera literară „Sobieski și românii” apar următoarele moduri de expunere: descrierea, narațiunea, dialogul. Dialogul este modul de expunere care predomină.

Să observăm

locul acțiunii: pe drumul ce ducea către cetatea Neamțului
timpul acțiunii: pe la sfârșitul lui septembrie 1686
personajele: Sobieski, Iablonovski și Potoțki, plăieșii, armata poloneză
elementul care modifică situația inițială: Ce castel e acesta? întrebă Sobieski… să mergem să-l luăm!
succesiunea întâmplărilor: „în cetățuie se aflau 18 plăieși …”
momentul de maximă tensiune: „Voi ați cutezat a vă împotrivi mie…”
situația finală: „să li se dea fiecăruia câte cincizeci de zloți”

Expoziția
Acțiunea se petrece pe drumul care duce către cetatea Neamțu, în septembrie 1686. Personajele narațiunii sunt: oastea poloneză condusă de Sobieski, hatmanii Iablonovski și Pototki și plăieșii din cetatea Neamțu.

Intriga
Regele Sobieski, plin de mândrie și îngâmfare, dar și măgulit de cuvintele lui Pototki, decide să atace și să cucerească cetatea Neamțu.

Desfășurarea acțiunii
Armata poloneză, sub directa coordonare a lui Sobieski, pune tunurile pe cetatea apărată de câțiva plăieși. Cu toate că bombele lasă urme adânci în zidurile cetății, străjerii moldoveni o apara cu devotament și pricepere, mai toate gloanțele lor nimerind soldați polonezi. După 5 zile de asediu, din cei 18 plăieși doar 8 supraviețuiesc, dar în armata condusă de Sobieski pierderile sunt mult mai mari. In a 5-a zi, rămași fără hrană și muniție, plăieșii negociază cedarea cetății, cerând în schimb libertatea de a pleca din cetate.

Punctul culminant
Sobieski vede numărul mic al celor care au opus rezistență în cetate, în comparație cu pierderile din rândul armatei lui, și decide să-i spânzure pe cei câțiva plăieși supraviețuitori.

Deznodământul
După ce hatmanului Iablonovski, îi explică regelui Sobieski că românii și-au făcut doar datoria față de țara lor, regele se răzgândește și-i eliberează pe plăieși permițându-le să plece spre casele lor. Cu răniții în spate, plăieșii supraviețuitori se îndreaptă spre munți.

Să folosim ce am reținut

1. punctul culminant al narațiunii Sobieski și românii

După ce-i vede pe cei câțiva plăieși care ies din cetate, spre deosebire de pierderile suferite de armata sa, Sobieski decide să-i spânzure.

deznodământul narațiunii Sobieski și românii

Hatmanului Iablonovski îl convinge pe regelui Sobieski să-i lase liberi pe moldovenii care au apărat cetatea, explicându-i că români și-au făcut datoria față de cetate și față de țara lor. Plăieșii, cu răniții duși în spate se îndreaptă spre munți.

2. Momentele subiectului pentru o narațiune din clasa a V-a

Expoziția
Căprioara își dezmiardă iedul cu dragoste. Iedul stă întins cu botul catifelat și umed pe spatele mamei.

Intriga
Căprioara își dă seama că a sosit vremea înțărcatului. Deși resimte durere în suflet, decide să se despartă de puiul său.

Desfășurarea acțiunii
Căprioara se încurajează și pornește împreună cu iedul spre țarcuri, locul unde consideră că iedul va fi ferit de dușmănia lupului. Căprioara și iedul ajung în pădurea întunecată. Când pătrund în luminiș, apare lupul.

Punctul culminant
După ce realizează că iedul nu are nicio șansă în fața lupului, se aruncă în fața acestuia, jertfindu-se pentru puiul ei.

Deznodământul
Iedul își continuă drumul spre țarcuri, iar viața căprioarei se stinge.

3. lănceri ce deschideau marșa, tunuri mari trase de boi, ofițeri călări, Sobieski fala leșilor, a se retrage dinaintea tătarilor și a moldovenilor

Colțul cuvintelor

1. septembrie, tătari, oropsită, tâlhari, pe, înainte, nimic, dintâi, mâinile, să pierd, ridicând, oștii, se vedea, au pierit

2. hatman, lăncer, plăieși, ispravnic, meterez – cuvintele nu sunt folosite pentru că ceea ce reprezintau ele în trecut nu mai există astăzi (funcții sau obiecte)

În fruntea armatei se afla hatmanul.
Lăncerii se aflau în primele rânduri ale unei oști.
În cetate au rămas câțiva plăieși.
În fruntea județului se afla un ispravnic.
Soldații stăteau cu pușca la ochi pe metereze.

3. Încuiați, accentuat pe ultima silabă -iați

4. sinonime pentru
posomorât – mohorât, posac
slobodă – liberă, nestingherită
merinde – bucate, mâncare
brav – viteaz, curajos
pildă – exemplu, învățătură

5. plecat, întristare, durere, ticăloșită, oropsită,

6. familia lexicală a cuvântului „piatră”

piatră – pietricică, pietroi, pietruit, pietriș, împietrit, pietros

O pietricică a spart parbrizul mașinii.
În mijlocul drumului era așezat un pietroi.
Drumul era asfaltat pe o bucată, în rest pietruit.

Temă pentru acasă

1. Rezumatul narațiunii „Sobieski și românii”, respectând succesiunea momentelor subiectului.

În luna septembrie a anului 1686, oastea poloneză, obosită și înfometată,  condusă de regele Sobieski, se afla în trecere prin Moldova. Sobieski vede pe culme cetatea Neamțu și se interesează la hatmanii lui despre ea. Nesocotind sfaturile lui Iablanovski, după ce aude cuvintele măgulitoare ale hatmanului Potoțki, decide, plin de îngâmfare, să o atace.

La vremea aceea, cetatea Neamțu era păzită de optsprezece plăieși. În momentul în care văd că oastea poloneză se apropie, deși vociferează la început, se pregătesc de luptă, spre a apăra cetatea.

Plăieșii primesc solia din partea lui Sobiescki, dar nu acceptă să predea polonezilor cetatea. Lupta începe, iar asediul cetății durează mai bine de patru zile, timp în care zece dintre plăieși mor, iar din partea polonezilor mult mai mulți. În a cincea zi, moldovenii decid să se predea, cu condiția ca regele Sobieski să le cruțe viețile și să-i lase liberi.

În primă fază, regele Sobieski acceptă condițiile plăieșilor, dar când îi vede pe cei  opt supraviețuitori, în contrast cu pierderile din rândul armatei lui, dă poruncă să fie spânzurați. Hatmanul Iablanovski intervine și reușește să-l înduplece pe rege, explicându-i că românii și-au apărat țara, iar acest fapt este demn de toată laudă. Regele realizează greșeala pe care era să o comită și le permite plăieșilor să plece.

Cu răniții în spate, moldovenii se îndreaptă spre munți, în timp ce oastea poloneză cobora la vale. În spate, cetatea cucerită, cu zidurile bombardate, rămase cu ușile larg deschise.

2. Imaginați alt sfârșit al povestirii „Sobieski și românii”

a) contele Iablanovski nu ar fi intervenit

După ce Sobieski dădu ordin ca plăieșii să fie spânzurați, ostașii îi înconjură și îi urcară în spânzurătorile proaspăt confecționate. Înainte să fie omoroți, regele polonezilor îi întrebă dacă se căiesc. Românii au răspuns în cor că nu, ba chiar mai mult, au adăugat că dacă ar putea să dea timpul înapoi ar face exact la fel, pentru că e o mândrie să-ți aperi țara. Cu ultimele eforturi, bravii eroi au reușit să mai îngaime „Trăiască Moldova!”, după care și-au dat duhul.

b) cetatea ar fi fost plină de merinde și de comori

Plăieșilor le trecu prin cap să se predea, dar când văzură comorile Moldovei, ascunse în cetate, își amintiră ce responsabilitate apasă pe umerii lor. Se regrupară și hotărâră să meargă până la capăt cu apărarea cetății, mai ales că merinde aveau suficiente pentru multe săptămâni de rezistență. După ce inspectară zidurile cetății și văzură că cetatea rezistă pentru încă cel puțin o săptămână, îl luară pe cel mai tânăr și mai iute de picior și-l trimiseră după ajutoare.