Copilăria

Copilăria este un cuib frumos de vise
În care doar o data încap cu-adevărat
Cu cântece și jocuri și cu povesti promise,
Cu rasul și cu plânsul, cu gândul meu curat.

Aici vin anotimpuri cu tainice comor
Și păsări minunate sa-mi cânte-ntâia oara,
Aici traiesc de-a pururi grădinile cu flori
Și dorul de lumina cu mine se măsoară.

Aici vin căprioare cu roua sa se-adape
Când soarele se-ascunde în ramuri de cais,
Aici se joaca peștii în limpezimi de ape,
Cu stelele și luna în nopțile de vis.

Copilăria este un joc de-a căutarea
Pe care doar o data îl joc cu cei din jur
E râsul și izvorul, e muntele și marea,
E cântecul iubirii amețitor și pur.

Copilăria este o pulbere de stele
Pe care doar o data o port pe fruntea mea
Și care ma îndeamnă sa ma întrec cu ele
Și sa ma simt în zborul acestui joc, o stea.

Nimic nu e posibil în vise și în viață,
Fără acestea toate cuprinse la un loc,
Copilăria mea e scoală ce mă-nvață
Că jocul este viața, dar viața nu e joc.