Darul Măriucăi

Darul Măriucăi
de Lucia Munteanu

Măriuca în grădină,
A găsit un ghiocel
Cu petale de lumină
Şi cu trupul subţirel;
Să-l culeagă, rău îi pare,
De aceea se gândeşte:
Dacă-l lasă, atunci oare,
Mamei ce-i mai dăruieşti?

De pe gard o păsărică
Ciripind zice aşa:
Ghiocelul, fată mică,
E pentru măicuţa ta.
Mi-a spus mie primăvara,
Când l-a semănat aici,
Că vor creşte-n toată ţara
Ghiocei pentru mămici.
Măriuca, bucuroasă,
Din zăpadă îl ridică
Şi-l aduce iute-acasă:
– Iată darul meu, mămică!