Lumina lumii în lumina lunii – Constanţa Buzea

Nu râd pentru că nu ştiu să mă joc.

Deruta noastră o îngână unii.

De propriul glas sunt umiliţi păunii.

Mai bine tac decât să-i mai provoc.

Să fim absenţi cum se prefac nebunii,

S-avem în viaţă şi acest noroc.

Aş vrea să nu ne chinuie deloc

Lumina lumii în lumina lunii.

Aş vrea să-i fac iubirii noastre loc

Pe-o stea sub care au vorbit străbunii.

Cer păstrător al vocilor, adu-ni-i,

Să ne îngheţe şi să ne dea foc!

Aş vrea să nu ne temem de mijloc,

Iluzia să ţină loc minunii,

Să fii uimit, că nu vreau să mă rog

Lumina lumii în lumina lunii.

Lasă un răspuns 0

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *