Copilăria

Ce frumos e să fii copil mereu
Dar asta e viata crești fără să vrei
Minunații ani de copilărie dulce
Rămân în amintirea ce se duce.

Jocuri de copii zglobii și mici
Trece timpul nu mai suntem pici
Trece viata, zboară anii ca vântul
Plecam de acasă, lăsam în urmă satul.

Ţara, dulce armonie, pământ natal
Deal, câmpie, mereu același mal
Păduri la început de primăvară
Adie vântul cu aceeași mângâiere clară.

Ce dor îmi este, în nisip ca să mă joc
Cu chibrituri la iarbă să dau foc
Să alerg prin păduricea ce îmi era vecină

Să mai merg cu al meu Făt-Frumos de mână.

Mi-au trecut anii de a mai fi copil
Am crescut, viaţa învață a fi mai util
Te pune la încercări ce provoacă suferință
Dar în același timp implica și dorință.