Hei bordei – Petre Băleanu

Hei, bordei cu fața-n vânt,
Răsărit ca din pământ,
Mult ești mare și înalt:
Două palme peste gard.

Ai în loc de coperiș,
O căpiță de stufiș;
Iar fereastra, uite-așa:
N-are pumnul loc prin ea.

Ușa este foarte mare:
Intră rața în picioare
Când stăpâna ei o strigă
Să ciugoală mămăligă.

Dimineața te trezești
Numa-n glasuri îngerești:
Gâștele, cumătrele,
Ciocăne peretele;

Trei sau patru cioc, în cioc,
Mint de-ngheață apa-n loc
Și gâscanu-n urma lor
Joacă sârba-ntr-un picior.

Doar viteazul de cocoș,
Ca un hoge, sus pe coș,
Trâmbițează zorile
Și deșteaptă ciorile.

O rățușcă mai de neam
Ciocăne cu ciocu-n geam:
Dragi stăpâni, degrab’ sculați,
Ceva boabe ne-aruncați.

Hei bordei, sărac și mic
Eu tot țiu la tine-un pic,
Căci așa urât, cum ești,
Ființe dragi adăpostești.