Licuriciul – Elena Farago

Eu lucesc și sar: plici, plici,
Seara-n iarba din grădină, –
Eu lucesc ca o lumină,
Și mă cheamă licurici.

Vin’ și prinde-mă pe loc,
Să te joci puțin cu mine, –
Că sunt vesel ca și tine,
Și îmi place să mă joc.

Uite-i și pe frații mei! –
Să-i chemăm pe toți, să vie,
Să ne pui pe pălărie,
Ca pe niște mici scântei.

Și s-o chemi să vie-apoi
Și pe sora ta cea mică, –
Să vedem ce-are să zică
Când te va vedea cu noi.

Și să ne agăți, de vrei,
Și în părul ei, să pară,
C-are o podoaba rară
De diamante-n părul ei.

Vin să ne jucăm frumos
Toată seara prin grădină, –
Că ne-a spus ieri o albină
Ca ești bun și ești milos, –

Și ai scos-o, frumușel,
Pe un fir de fân din apă,
Când gândea că nu mai scapă
Sărăcuța, nici de fel!

Vino, ori de câte ori,
Și ne prinde, că de tine
Nu ni-i frică și știm bine
Că nu vrei să ne omori!