Ploaia – Victor tulbure

Pe cer, deodată nourii se-arată.
Și, la un semn, din tobe prind sa bată.

Ca un țambal izbit de ciocănele
Atunci răsună streșinele mele

Desculțe-atunci, sunând din castaniete,
Dau buzna și-ale nourilor fete,

Dansează ale nourilor fiice
Și-n câmpul verde se înalț spice.