Poezie despre Lăcomie – Petre Băleanu

0
124

De o grindă afumată
Șade-o oală spânzurată,
Negricioasă,
Pântecoasă.
Mic, flămând, cu limba scoasă,
Șoricelul dă târcoale.
(Îi miroase a sarmale)
Acrobat, pe-a oalei sfoară,
Binișor în jos coboară
Și începe să-nfulece…
Că e lup îți vine a zice.
Chiot de plăcere scoate,
E sătul de nu mai poate.
Apoi haide-acum, agale,
Spre culcuș își face cale;
Dar pe sfoară se oprește
Și din botu-i mustăcește.
Pasă-mi-te, mai-nainte,
După cât mi-aduc aminte,
De-astă sfoară a fost legată.
O costiță afumată.
Ah, costița mult îi place
Și mirosul nu-i dă pace.
Lacom, cum îl știți din fire,
Roade sfoara cea subțire.
Ce deodată scurt pocnește.
Oala-n gol se prăvălește.
Oală, șoarec, dimpreună
Mestecați, în țăndări sună.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here