Rândunelele – Victor Tulbure

V-am necăjit? Sau nu sunteți sătule?
Că nu v-am pus firimituri destule?

Sau casa nouă poate nu vă place?
Nu v-ați simțit, sub streașină, în pace?

Unde plecați, prietenele mele,
Voi, gureșe, voioase rândunele?

– Ba, am trăit aici frumoase zile,
Și-ți mulțumim din inimă, copile!

Dar iată, sună frunza pe cărare
Că e sfârșită și vacanța mare.

Căzu întâia brumă-n grădiniță
Și-i frig și suntem numai în rochiță.

De-am fi avut pe noi măcar flanele,
O mai scoteam la cap, cumva, cu ele.

Ci tu, mai bine-nchide geamul până
Din nou va crește iarba din țărână;

Ca, la vacanța ta de primăvară,
Să ne vedem cu bucurie iară!