Vântul – Victor Tulbure

Când să treacă prin podgorii
Vântul, care mână norii,
Ce-a făcut, nici el nu știe,
Dar s-a rătăcit în vie.
O fi stat, de bunăseamă,
Dumnealui mai mult prin cramă
Și cu gura la cană,
Încă nedeprins a bea,
O fi tras o dușcă, două,
De must dulce, nu de rouă;
Altfel cum ar fi ieșit
Chiar așa de-mpleticit,
Să se piardă pe-un muncel
Cu scaieții după el
Și s-o tină până-n zori
Cu taraful lui de ciori?