Vrabia – Victor Tulbure

De cum se lasă vânt și vreme rece
Vor cântăreții codrului să plece.

Pe baltă, barza dă din plisc posacă
Și stă ea cât mai stă, pe urmă pleacă.

Rămâne cuibul gol de rândunele,
Că pleacă rândunelele și ele.

Doar vrabia, sărmana, ea rămâne
În preajma ta, salcâmule bătrâne!

Că-ntreaga vară s-a simțit acasă
În ramul tău, în coama ta stufoasă.

Și tot aici, și-n iarna ce-o să vie,
La vatra veche vrea ca să se știe.