Rândunelele hoinare – Dragoș Vrînceanu

Rândunelele hoinare
Nu mai au deloc răbdare.
Ceața-i deasă, vremea rece,
Trebuie-nsfârșit să plece.

Iute scutură un praf
Sârmele de telegraf
Și se înțeleg din cioc
Să se-adune la un loc.

Numai un mic rândunel
Făcea doar ce voia el
Și zbura mereu hai-hui
Depărtat de toți ai lui.
Ori se retrăgea ursuz,
Ciugulind dintr-un harbuz.

Astfel i s-a întâmplat
Că tot stolul a zburat
Și-a rămas prin curți stingher
Prins de vânturi și de ger.

Totdeauna-i treabă bună
Să fii cu toții împreună,
La nevoie și la joc
Să fii cu toți la un loc.