Pantoful supărat – Dragoș Vrînceanu

0
42

Aruncat tocmai sub pat,
Stă pantoful supărat
Și tot dă din toc
Cu foc,
Ca să-l scoale pe Nenel
Să aibe grijă de el
Și să-l curețe nițel,
Să-l pună la locul lui
Jos la capul patului.

Dar Nenel doarme butuc
Și visează că bea suc,
Iar din când în când tresare
Când pantoful bate tare.

Pân-la urmă se trezește
Și-l ascultă cum jelește.

Fără inimă, Nenel
Stă și râde-acum de el
Și îi strigă: „Taci din gură!”
Mi-ai făcut o bătătură!
Stai acolo, taci chitic,
Că nu ești bun de nimic.”

Dar pantoful îi explică:
„Nenel dragă, cine strică?
De când nu m-ai curățit,
Pielea mea s-a scorojit.
Nu fii, te rog, supărat,
Hai, scoate-mă de sub pat.”

Nenel râde și mai tare,
De pantof habar nu are
Și-ncearcă iar să se culce
Să viseze turtă dulce.

Vorbele-astea dintre ei
Le aud trei șoricei.
Câteșitrei, supărați foc,
Ei se înțeleg pe loc,
Să-l sperie pe Nenel,
Să râdă și ei de el.

Iau pantoful la spinare,
Asudând de caznă mare
Și pornind din loc așa
Scot pantoful pe podea.

Încet ca broasca țestoasă
Pantoful umbla prin casă.
Ca un fel de măgăoaie
Umbla singur prin odaie.

Când Nenel l-a observat
De rău ce s-a speriat
A sărit țipând din pat.

Și de-atunci n-a mai lăsat
Pantoful necurățat.
Și l-a pus la locul lui
Jos, la capul patului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here