Tăcutul şi limbutul – Constanţa Buzea

0
32

Şi tăcutul, şi limbutul,

Scot merindea pe ştergar:

Pâine dulce, ouşoare,

Ceapă, brânză şi mărar.

Nici tăcutul, nici limbutul

Lesne firea nu şi-o schimbă,

Poate doar atunci să fie,

Când mi-o creşte păr pe limbă.

Cel tăcut de prânz se-apucă

Şi înghite pe tăcute.

Pe limbut limba-l mănâncă,

Spune vrute şi nevrute:

Cum a tras mâţa de coadă,

Ba cum a făcut-o fiartă,

Ba cum a lăsat-o baltă

Şi-a râs ciob de oală spartă,

Ba cum a-nghiţit găluşca

Fără nod şi fără ghiolţ,

Cum îşi ies unii din pepeni

Şi cum dau din colţ în colţ.

Cum era negru de foame

Şi-a mâncat ouă de struţ,

Cât e el de cumsecade,

A căzut din lac în puţ,

Cum i-au luat vorba din gură,

Cât a fost el de înfipt,

Unii-au vrut să-i sufle-n ciorbă,

Alţii să-l mănânce fript…

– Ptiu, belea, de şapte ori,

Să nu-ţi vină să-i omori?

Cel tăcut întinge-n sare,

N-are vreme să-i omoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here