Furtuna – George Topârceanu

0
42

Nimeni n-a rămas în stradă.

Norii negri vin grămadă.

Zboară frunzele uscate

În văzduh împrăştiate

Şi salcâmii stau să cadă:

Bate vântul, bate…

A ieşit de la răscruce

O femeie care duce

Un copil de mână… Sună

Porţi izbite de furtună

Şi femeia face cruce:

Fulgeră şi tună.

Dar a norilor năframă

Se sfâşie… Biata mamă,

Cu puterile scăzute,

Vrea copilul să-şi ajute

Şi cu glas pierdut îl cheamă:

– Hai cu mama, iute!

L-a luat acum în braţe.

Ploaia o izbeşte-n faţă.

Bolta parcă-i spartă-n două…

Cu mânuţele-amândouă

El de gâtul ei s-agaţă:

– Plouă, mamă, plouă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here