Romanţă – George Topârceanu

0
72

O, vis al iubirii trecute!

Sunt singur – omătul târziu

Pătează aleile mute

Şi parcul e încă pustiu.

Văd iarăşi castanii şi plopii.

Prin ramuri suspine străbat.

Acum cu sfială m-apropii

De banca pe care ai stat.

Şi pieptul începe să-mi bată.

De sus fluturând a căzut

Pe bancă o foaie uscată,

O frunză din anul trecut…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here