Iarna – Paul Anghel

0
62

Iarna a țesut o ie.
Numai fir de broderie.
N-are ață, n-are ac
Și n-avea model pe plac.
N-avea nici un fir de in,
Să-nceapă lucru puțin.
Pe sub pomi, strânsă covrig,
Iarna tremura de frig.
Ce să facă? Un’ să stea?
Biata iarnă dârdâia…
A făcut atunci un caier,
Adunând fulgii din aer,
Și a tras o saptămână
Răsucind ață și lână.
În argint și borangic
S-au ivit ca din nimic,
Fire albe mii și mii,
Peste codri și câmpii,
Fire risipite-n vânt,
Fluturând peste pământ.
A întins din zare-n zare
Pânzele strălucitoare,
Și-apoi le-a brodat pe toate,
Patru zile încheiate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here