Moș Crăciun adu-mi-o pe mămica
Iarna își cerne încet zăpada
De lume plină vuiește strada
Toți gonesc grăbiți.
Arde orașul plin de lumină
Stau copilașii la o vitrină
Și privesc uimiți.
Doar un biet copil orfan stă singur undeva
Suspinănd lui Moș Crăciun ii scrie așa
refren
Moș Crăciun, trimite-mi pe mămica
Mi-e dor de ea și plâng mereu de când s-a dus
Nu vreau să-mi dai jucării
Cum îți cer atâți copii
Te rog frumos de-mi dai ceva, dă-mi pe mămica mea.
Fii bun Moș Crăciun, trimite-mi pe mămica mea
Pe care ai luat-o lângă tine acolo sus
Dacă nu vrei să mi-o dai, ia-mă sus la tine
Lângă ea, vreau sa fiu, Moș Crăciun.
Noaptea în drumul ei lung pornește
Și-n zori copilul, când se trezește,
E ca-n paradis.
De bucurie sărmanul plânge
Și, când măicuța la piept o strânge,
Vede c-a fost vis.
E Crăciun și, fericit cum, poate, altul nu-i
Își aduce-aminte iar de cântul lui.