Bolnav este Pământul – Emilia Plugaru

0
33

Bolnav este Pământul

Cel fără de cuvânt.

Prea-poate-n Galaxie

E un martir, un Sfânt.

Pe spate-i cocoţată,

De veacuri, Omenirea,

I-apropie sfârşitul,

I-apropie pieirea.

În numele lui sfânt

Dezlănţuie războaie,

Priviţi-l, pe alocuri

Iar arde-n vâlvătaie.

E încă viu Pământul,

Dar rănile îl dor,

Şi sufletul îl doare

Căci florile lui mor.

Ce multe flori frumoase

Cresc pe Pământ, sub Soare,

De ce să nu-nflorească?

De ce să moară oare?

Te-ai compromis demult,

Tu, Omenire, care

Te crezi pe-acest Pământ

Puternică şi mare!

Te-ai compromis demult

Şi suflet nu mai ai,

Căci craca de sub tine

Cu tot ce-i viu o tai!

Pământul te tot rabdă

Ca mama pe-al său pui.

Un lut ai fost şi tu

Ieşit din trupul lui.

Dă-ţi seama, Omenire,

Pământul plânge mut,

Şiroaiele-i de lacrimi

Te vor preface-n lut.

Bolnav este Pământul

Oftează de durere,

Salvează-l, Omenire,

De propria-ţi, tăcere!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here