O căpșună cu pistrui
Şi cu fes micuţ, verzui
Se plângea că de la soare
Toţi pistruii-i cresc mai tare
Şi că are mult necaz
Că-i prea roşie-n obraz
Şi, pân’ să răsară luna
Se tot văicărea într-una.
— Of şi vai, fir-ar să fie,
De ce n-am, precum ciuperca,
Pe căpşor o pălărie?
Ads