În casa noastră
În casa noastră, prietene, de vii
Totu-i pe dos, casa-i necurăţată
Dar tu ştii bine c-aici cresc copii
Iubiţi mai mult decât o viaţă ordonată.
Pereţii-s plini de urme dragi, fragile
Le vom îndepărta noi mai târziu, cu spor
Făcute-s de mânuţe mici şi-agile
Ce-acum ne prind cu drag în jocul lor.
Acum cam peste tot sunt jucării
Dar într-o bună zi vor dispărea….
Copiii nu rămân mult timp copii
Şi ca adulţi curând ei vor pleca.
Atunci vom face curăţenie in casă,
Vom fi mai harnici şi mai ordonaţi
Acum însă ne bucurăm cu pruncii,
Nu ne permitem să fim deranjaţi!