La căsuţa cu poveşti – Emilia Plugaru

0
41

Suflă vântul când e toamnă.
Ploaia bate în fereşti.
Amintirile ne duc
La căsuţa cu poveşti.

Amintirile ne-ndeamnă
Să mai fim odată mici…
Veneam, nepoţei, vreo zece.
În căsuţă la bunici.

Cât eşti mic mereu la joacă
Gându-ţi este, dar când creşti,
Îţi dai seama că nespuse
Au rămas multe poveşti…

Astăzi nu mai e bunica,
Nici bunicul, au plecat.
Nu mai este nici căsuţa,
Alta-n loc s-a ridicat.

Câte vorbe blânde oare,
Bunii au luat cu ei?
Câte snoave şi poveşti
Nu au spus la nepoţei?

Chiar de vrem a vremii roată
S-o întoarcem, iarăşi mici
Nu mai devenim vreodată.
Azi suntem şi noi bunici.

Casa noastră e acum
Cu poveşti şi snoave plină.
Stăm, privim în lung de drum.
Când nepoţii or să vină?

Timpul pleacă spre apus
Şi atâtea lucruri bune,
Mai avem încă de spus.
Oare toate le vom spune?

Suflă vântul, încă-i toamnă.
Ploaia bate în fereşti.
Hai grăbiţi-vă, nepoţi,
La căsuţa cu poveşti!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here