Mama – V. Eftimiu

0
144

Cât e de drag cuvântul sacru „mamă”!
Un gângurit, când pruncul vrea s-o cheme
E lângă noi în clipele supreme,
Din leagăn, pân-la cea din urmă vamă.

Din veşnicii, ca focul unei stele,
Îşi flutură a dragostei maramă…
Păstrează-i chipu-n aurită ramă
Şi de nimic nicicând nu te mai teme!

Ocrotitoare-n oarba-i vijelie
Chiar umbra ei se schimbă în făclie
Pe drumul drept menită să te poarte.
Te leagănă de dincolo de moarte!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here