Marea – Emilia Plugaru

Marea e nespus de mare,

Cerul larg în ea se scaldă,

Ce copil nu ar vrea oare,

Mare-albastră să o vadă?

Marea e nespus de mare,

De parcă nu are maluri,

Soarele din ea răsare,

Luna noaptea doarme-n valuri.

Colo-n mare, în adâncuri,

Stelele îşi spală raza,

Printre scoici, printre corali,

Zeul mării-şi spală faţa.

Ce frumoasă este marea,

De-o priveşti în fapt de seară,

Peste ape – o văpaie –

Soarele apune iară.

Marea, ca o mamă bună,

Râuri şi izvoare multe,

Lângă sânul ei le-adună,

Marea vine de la munte.