Motanul pedepsit – Elena Farago

0
43

Rândunica e plecată
După hrană pentru pui,
Cuibu-i singurel sub streșini
Și prin curte nimeni nu-i.

Râde sub mustăți motanul:
– Ce noroc!…Păcat să-l scap!…
Iute sus!…Dar, poc, o piatră
Îl lovește drept în cap.

Trist se tânguie motanul:
– Miau și vai de capul meu!
Petrișor îl ia în brațe:
– Iartă-mă, te rog, căci eu
Te-am lovit, și rău îmi pare,
Dar de bieții puișori
Ție cum nu ți-a fost milă,
Când săriseși să-i omori?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here